Tema din acest an a fost aleasă pentru a susține dreptul tuturor, de pretutindeni, de a avea acces la servicii de sănătate, educație și informație de calitate, precum și la apă potabilă sigură, aer curat, alimentație bună, locuințe de calitate, condiții decente de muncă și de mediu și libertatea de discriminare.
Sănătatea este un drept fundamental al oricărei ființe umane. Sănătatea ca drept al omului este recunoscută în Constituția OMS (1948), Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) și în multe tratate internaționale și regionale privind drepturile omului. Toate statele membre ale OMS au ratificat cel puțin un tratat care recunoaște dreptul la cel mai înalt standard posibil de sănătate fizică și mentală.
Dreptul la sănătate include drepturi, cum ar fi dreptul de a-și controla sănătatea, consimțământul informat, integritatea corporală și participarea la luarea deciziilor legate de sănătate. Include, de asemenea, libertatea de tortură, rele tratamente și practici dăunătoare.
Dreptul la sănătate este strâns legat de și depinde de realizarea altor drepturi ale omului, inclusiv dreptul la viață, hrană, locuință, muncă, educație, intimitate, acces la informații, libertatea de tortură și libertățile de asociere, întrunire și circulație. Acesta include atât accesul nediscriminatoriu la servicii și sisteme de sănătate de calitate, oportune și adecvate, cât și la factorii determinanți ai sănătății.
În întreaga lume, dreptul la sănătate a milioane de oameni este din ce în ce mai amenințat. Bolile și dezastrele sunt cauze de deces și dizabilitate. Conflictele distrug vieți, provoacă moarte, durere, foame și suferință psihologică.
Disponibilitatea se referă la necesitatea unui număr suficient de unități sanitare funcționale, bunuri și servicii pentru toți. Disponibilitatea poate fi măsurată prin analiza datelor dezagregate la diferiți stratificatori, inclusiv în funcție de vârstă, sex, locație și statut socio-economic și anchete calitative pentru a înțelege decalajele de acoperire.
Accesibilitatea necesită ca unitățile de sănătate, bunurile și serviciile să fie accesibile tuturor. Accesibilitatea are patru dimensiuni: nediscriminarea, accesibilitatea fizică, accesibilitatea economică și accesibilitatea informațiilor. Acest lucru este deosebit de important pentru persoanele cu dizabilități care întâmpină adesea bariere semnificative în calea sănătății legate de inaccesibilitatea serviciilor, facilităților și informațiilor privind sănătatea.
Evaluarea accesibilității necesită o analiză a barierelor fizice, geografice, financiare și de altă natură în calea sistemelor și serviciilor de sănătate și a modului în care acestea pot afecta persoanele care sunt marginalizate. Necesită stabilirea sau aplicarea unor norme și standarde clare atât în legislație, cât și în politică pentru a aborda aceste bariere.
Acceptabilitatea se referă la respectul pentru etica medicală, adecvată din punct de vedere cultural și sensibilitatea la gen. Acceptabilitatea necesită ca instituțiile de sănătate, bunurile, serviciile și programele să fie centrate pe oameni și să răspundă nevoilor specifice ale diverselor grupuri de populație și în conformitate cu standardele internaționale de etică medicală pentru confidențialitate și consimțământ informat
Calitatea se extinde la factorii determinanți ai sănătății, de exemplu apă potabilă și sanitație, precum și necesitatea ca instituțiile, bunurile și serviciile de sănătate să fie aprobate științific și medical.
sigure : evitarea ofensării persoanelor cărora le este furnizată îngrijirea;
eficiente : furnizarea de servicii bazate pe dovezi celor care au nevoie de ele;
centrate pe oameni : furnizarea de îngrijiri care să răspundă nevoilor individuale;
oportune: reducerea timpului de așteptare;
echitabile: furnizarea de îngrijiri care nu variază în calitate de vârstă, sex, etnie, dizabilități, locație geografică și statut socio-economic;
integrate: furnizarea unei game complete de servicii de sănătate pe parcursul vieții;
eficiente: maximizarea beneficiilor resurselor disponibile și evitarea risipei.
Dreptul la sănătate este un drept fundamental al omului. Toată lumea trebuie să aibă acces la serviciile de sănătate de care au nevoie când și unde au nevoie de ele, fără dificultăți financiare. Aproape două miliarde de oameni se confruntă cu cheltuieli de sănătate catastrofale sau sărăcitoare, cu inegalități semnificative care îi afectează pe cei din mediile cele mai vulnerabile. Acoperirea universală de sănătate oferă protecție financiară și acces la servicii esențiale de calitate, scoate oamenii din sărăcie, promovează bunăstarea familiilor și comunităților, protejează împotriva crizelor de sănătate publică.
Pentru a face din sănătatea pentru toți o realitate, avem nevoie de: indivizi și comunități care au acces la servicii de sănătate de înaltă calitate, astfel încât să poată avea grijă de propria lor sănătate și de cea a familiilor lor; lucrători din domeniul sănătății calificați care oferă îngrijiri de calitate, centrate pe oameni; și factorii de decizie politică angajați să investească în acoperirea universală a sănătății. Dovezile arată că sistemele de sănătate bazate pe o abordare a asistenței medicale primare este cea mai eficientă și mai rentabilă modalitate de a aduce serviciile pentru sănătate și bunăstare mai aproape de oameni.
Acoperirea universală cu servicii de sănătate este un deziderat pe care mai multe țări tind să îl atingă, inclusiv Republica Moldova. Acoperirea universală cu servicii de sănătate înseamnă că toate persoanele au acces la servicii de sănătate atunci când au nevoie de acestea și fără a suferi anumite dificultăți financiare. Republica Moldova este parte a Parteneriatului pentru acoperirea universală cu servicii de sănătate (UHC Partnership) – una dintre cele mai mari inițiative ale OMS privind cooperarea internațională pentru acoperirea universală și asistența medicală primară.
