Tusea convulsivă (pertussis) este o boală infecțioasă acută cunoscută și sub denumirea populară de tuse măgărească și este determinată de cocobacilul Bordetella pertussis, transmisă pe cale aeriană și caracterizată clinic prin accese paroxistice de tuse spasmodică, precedate de o inspirație zgomotoasă.
Omul bolnav constituie sursa de infecție, calea de transmitere de la o persoană la alta fiind aerogenă, copiii fiind cei mai expuși, reprezentând astfel populația cu riscul cel mai crescut
Bacteria se transmite ușor de la o persoană la altă prin tuse, strănut.
Contagiozitatea bolnavului este maximă în perioada catarală și încă 2-3 săptămâni de la debutul acceselor de tuse.
Poarta de intrare a infecției este mucoasa căilor respiratorii, bordetella pertussis se multiplică în mucoasa respiratorie, producand necroze ale epiteliului bronșic.
Perioada de contagiune începe după 7 zile de la contactul cu infectant, menținându-se timp de 4-5 săptămâni de la debutul bolii (fără tratament cu antibiotice). În cazurile tratate precoce cu antibiotice, durata contagiozității este de 8-10 zile.
Tusea convulsivă este o boală a copilăriei, afectând îndeosebi copii de la 1 până la 5-7 ani, inclusiv nou-născuții, care nu posedă imunitate transplancetară. Incidenta boli sporește iarna și primavara.
Simptomele apar de obicei după 7-10 zile de la infectare, însă pot apărea chiar și după 21 de zile și sunt asemănătoare cu cele ale unei răceli obișnuite (strănut, guturai, febră mică și tuse ușoară).
În decurs de două săptămâni, tusea se agravează, având episoade numeroase și rapide, urmate de un suflu caracteristic sau de un sunet ascuțit datorat inhalării convulsive a aerului. Aceste episoade se finalizează adesea cu expectorarea de mucus vâscos și transparent, urmată adesea de vărsături. La început apar noaptea, devenind apoi din ce în ce mai frecvente în timpul zilei, și pot dura 1-2 luni.
La sugarii mici, este posibil ca sunetul convulsiv să nu apară, iar accesele de tuse pot fi urmate de scurte perioade de apnee. După această fază, accesele de tuse devin din ce în ce mai rare și mai puțin severe, iar sugarul se însănătoșește treptat (aceasta poate dura până la trei luni).
În tusea convulsivă pot fi complicații specifice, determinate de agentul cauzal, și nespecifice - prin suprainfecții virale și bacteriene.
Complicații specifice:
Encefalită pertussis
Pneumonie cu B.pertussis
Emfizem pulmonar
Encefalopatie cu tulburări de conștiință, convulsii, paralizii de nervi cranieni.
Emfizem mediastinal și subcutan
Atelectazie pulmonară
Complicații nespecifice:
Pneumonie
Pleurezie
Mediastinită
Pericardită
Otite
Broșiectazii
Bronșite și pneumonii cronice
Emfizem pulmonar
Cel mai important mod de a preveni tusea convulsivă este printr-un program complet de imunizare. Vaccinul antipertussis este de obicei administrat împreună cu vaccinul împotriva difteriei și tetanosului, vaccinul Diftero-Tetano-Pertussis (DTP) sau în componența vaccinului pentavalent. Se administrează la vârstele de 2 luni, 4 luni și 6 luni, iar la 22-24 se aplică prima revaccinare.
