Accesare document

Accesare document

Accesare document

Citește articol

Citește articol

În scopul îmbunătățirii accesului persoanelor asigurate la servicii medicale, Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM) a procurat pentru anul 2023 mai multe servicii medicale diagnostice de înaltă performanță (SIP).

Din 1 ianuarie 2023 programarea si evidența serviciilor medicale de înaltă performanță este efectuată doar prin intermediul Sistemului informațional „Raportarea și evidența serviciilor medicale” (SIRSM). Persoanele asigurate pot face programare în regim online accesând linkul sirsm.cnam.gov.md. În sistemul informațional, programările pot fi efectuate pentru o perioadă de până la trei luni.

Accesare documnet

Accesare documnet

Accesare documnet

Accesare document

Stimați pacienți, petiția este orice cerere, sesizare sau propunere adresată, unei instituții publice de către o persoană fizică sau juridică. Petițiile pot fi depuse:
în scris, pe adresa MD-2052, mun. Chişinău, str. Vadul lui Vodă 80 (prin intermediul poștei, sau în anticamera instituției);
în formă electronică, pe adresa: amt.ciocana@ms.md.
Petiția trebuie să conțină următoarele elemente:
numele și prenumele sau denumirea petiționarului;
domiciliul sau sediul petiționarului și adresa de poștă electronică, dacă se solicită răspuns pe această cale;
denumirea instituției publice;
obiectul petiției și motivarea acesteia;
semnătura petiționarului ori a reprezentantului său legal sau împuternicit, iar în cazul petiției transmise în formă electronică – semnătura electronică.

Petițiile anonime sau cele depuse fără indicarea adresei poștale sau electronice a petiționarului nu se examinează.

Petițiile se examinează în termen de 30 de zile, cu excepția cazurilor complexe și excepționale, când acest termen poate fi prelungit cu 15 și, respectiv, până la 90 de zile.
Dacă petiția ține de competența altei instituții publice, aceasta se expediază autorității publice competente în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării petiției, fapt despre care se informează petiționarul.
După examinarea petiției, în termenii prevăzuți de legislație, petiționarul va primi un răspuns în scris pe suport de hârtie sau în formă electronică.

Versiune tipar

Versiune tipar

Versiune tipar

Versiune tipar

Examenul RMN este o tehnica de explorare a corpului uman in 3 planuri, utilizand un camp magnetic si unde de radiofrecventa – deci nu raze X. Nu presupune nici un fel de iradiere.

Cel mai bine se preteaza la explorarea RMN tesuturile moi cu grasime sau apa. Osul nu este bine explorat prin aceasta tehnica, dar articulatiile sunt bine vizibile. In unele cazuri explorarea RMN are rezultate similare cu explorarea CT (explorarea ficatului, splinei, rinichilor), dar in majoritatea celorlalte cazuri este superioara explorarii CT. In multe din cazuri, IRM ofera informatii care nu pot fi vizualizate prin radiografie, ultrasonografie sau tomografie computerizata.

In timpul IRM, regiunea corpului ce trebuie investigata, este plasata intr-un aparat special care reprezinta un magnet urias. Informatiile furnizate de IRM pot fi stocate si salvate intr-un computer. De asemenea pot fi facute poze sau filme daca situatia o cere. In anumite cazuri se poate utiliza o substanta de contrast pentru a vizualiza mai clar anumite structuri ale corpului.

Cand trebuie sa faci RMN?
IRM se efectueaza pentru diagnosticarea anumitor afectiuni ca tumori, sangerare, leziuni, afectari vasculare sau infectii. Prin folosirea unei substante de contrast in timpul IRM, se pot vizualiza clar anumite tesuturi. O IRM este indicata pentru:

• Regiunea cefalica - IRM poate detecta tumoti, anevrisme, sangerari la nivel cerebral, leziuni nervoase si alte afectiuni, ca si cele cauzate de accident vascular cerebral; IRM poate de asemenea detecta afectiuni ale nervului optic si globului ocular, ale urechilor si nervului auditiv
• regiunea toracica - IRM poate vizualiza cordul, valvele cardiace si vasele coronare; poate stabili daca plamanii sau inima sunt afectate; de asemenea poate fi folosita pentru diagnosticarea cancerului de san sau pulmonar
• vasele sanguine - IRM poate fi folosita pentru vizualizarea vaselor de sange si a circulatiei sangelui prin vase, in acest caz purtand numele de angiografie prin rezonanta magnetica; poate depista afectiuni ale venelor sau arterelor, ca anevrisme vasculare, un cheag la nivel vascular sau ruptura partiala a peretelui vascular (disectie); uneori se foloseste substanta de contrast pentru vizualizarea mai clara a vaselor sanguine
• regiune abdominala si pelvina - IRM poate depista diferite afectari ale organelor abdominale ca ficat, vezica biliara, pancreas, rinichi si vezica urinara; se foloseste pentru depistarea tumorilor, sangerarilor, infectiilor si diferitelor obstacole; la femei poate vizualiza uterul si ovarele; la barbati se poate vizualiza prostata
• Oasele si articulatiile - IRM poate evidentia afectari ale sistemului osos sau articular, ca artrite, afectari ale articulatiei temporomandibulare, probleme ale maduvei osoase, tumori osoase, afectari ale cartilajului, rupturi de ligamente sau tendoane sau infectii; IRM poate afirma cu precizie daca un os este rupt sau nu, atunci cand radiografia este neclara; IRM se foloseste cel mai frecvent pentru depistarea afectiunilor osoase sau articulare
• Coloana vertebrala - IMR poate vizualiza discurile si nervii coloanei vertebrale, putand diagnostica afectiuni ca stenoza de canal vertebral (stenoza spinala cervicala), hernie de disc sau tumori de coloana vertebrala.

Inainte de efectuarea IRM trebuie informat medicul specialist :

• pacientul este alegic la medicamente; substanta de contrast folosita nu contine iod; daca exista antecedente de alergie la substanta de contrast folosita pentru IRM, se recomanda informarea medicului specialist inainte de efectuarea testului; uneori beneficiile efectuarii testului pot depasi riscurile sale
• daca pacienta este sau nu insarcinata
• daca pacientul are instalat un pacemaker, un membru artificial, tije metalice sau orice fel de metal fixat in corp (mai ales la nivelul ochiului), valve cardiace metalice, clipsuri metalice la nivel cerebral, implanturi metalice in ureche sau pe sprancene sau orice fel de implanturi sau proteze medicale (de exemplu pompa cu injectometru); de asemenea trebuie informat medicul daca pacientul lucreaza cu metale sau daca recent a suferit o interventie chirurgicala pe vasele sanguine; in anumite cazuri este contraindicata efectuarea IRM
• daca pacienta prezinta un dispozitiv intrauterin (DIU); acest lucru poate contraidica efectuarea testului
• daca pacientul devine agitat in locuri inchise (limitate); pacientul va trebui sa stea nemiscat in interiorul magnetului MRI sau mai exista un tip de dispozitiv de IRM cu configuratie deschisa; acesta nu este la fel de limitat ca dispozitivele clasice; pacientul poate necesita administrarea unor medicamente pentru calmare
• daca pacientul prezinta alte afectiuni ca disfunctii renale sau siclemie, care pot contraindica efectuarea unei IRM cu substanta de contrast
• daca pacientul prezinta orice fel de patch deoarece IRM poate cauza arsura la nivelul regiunii.

In cazul in care se efectueaza o IRM abdominala, pacientul nu va manca si consuma lichide cu cateva ore inainte de efectuarea testului.
Pacientul va semna un document prin care intelege riscurile efectuarii IRM si este de acord sa efectueze testul. Se recomanda discutarea cu medicul specialist despre necesitatea efectuarii testului, riscurile sale, modalitatea de efectuare si semnificatia posibilelor rezultate.

Modul de efectuare a testelor

IRM se efectueaza de regula de catre medicul specialist in rezonanta magnetica; pozele vor fi interpretate de catre un medic radiolog; de asemenea, alti medici sunt capabili sa interpreteze o IRM.

Pacientul va scoate toate obiectele de metal (ca dispozitive pentru auz, placi dentare, orice tip de bijuterii, ceasul si agrafe de par) de pe corp deoarece exista riscul ca aceste obiecte sa fie atrase de catre magnetul folosit pentru efectuarea testului; in cazul in care pacientul a suferit un accident sau daca lucreaza cu metale, exista posibilitatea ca acesta sa prezinte fragmente de metal la nivelul regiunii cefalice, in ochi, pe piele sau coloana vertebrala; de aceea se recomanda efectuarea unei radiografii inainte de efectuarea IRM pentru a stabili daca testul se poate efectua.

Pacientul va trebui sa se dezbrace complet in functie de aria pe care se efectueaza (in anumite cazuri pacientii pot pastra o parte din haine, daca nu incomodeaza). Pacientul va folosi un halat pe toata perioada efectuarii testului. In cazul in care se permite pastrarea unor haine, pacientul va trebui sa goleasca buzunarele de orice monede sau carduri (exemplu carti de credit sau carduri ATM), cu benzi magnetice inscriptionate deoarece prin IRM se pot demagnetiza. In timpul testului pacientul se va intinde pe spate pe masa dispozitivului, care reprezinta scanner-ul aparatului. Capul, toracele si membrele pot fi fixate cu niste curele pentru a mentine pacientul nemiscat. Masa va aluneca in interiorul unui dispozitiv care contine magnetul. Un dispozitiv in forma de colac poate fi plasat peste sau in jurul regiunii care urmeaza sa fie scanata. Unele tipuri de IRM (numite IRM deschise) sunt construite asfel incat magnetul nu inconjoara corpul in intregime.

Unii pacienti devin agitati (claustrofobicii) in interiorul magnetului IRM. Daca pacientul nu poate mentine pozitia nemiscata i se va administra un medicament sedativ pentru relaxare. Dispozitivele cu sistem deschis pot fi utile in cazul pacientilor claustrofobici. In interiorul scannerului, pacientul va auzi un ventilator si va simti aerul miscandu-se. De asemenea, se mai pot auzi diverse zgomote care sunt rezultatul scanarii.

Unele aparate prezinta casti sau dopuri pentru urechi pentru a reduce din zgomot. Este foarte important ca pacientul sa nu se miste in timpul scanarii. De asemenea pacientul va fi rugat sa isi tina respiratia pentru scurte perioade de timp. In timpul efectuarii testului, pacientul va fi inchis in camera de scanat, insa medicul specialist va supraveghea pacientul prin intermediul unei ferestre transparente.

Ce simte pacientul?
Campul magnetic sau undele de radiofrecventa folosite de dispozitiv nu produce durere. Masa pe care se intinde pacientul poate fi tare, iar camera poate fi rece. Pacientul poate fi speriat sau iritat daca trebuie sa mentina pozitia nemiscata. In cazul in care se foloseste substanta de contrast, poate aparea senzatie de raceala sau caldura in timpul introducerii substantei la nivel venos.

Riscuri
Nu exista efecte adverse secundare expunerii campului magnetic folosit pentru IRM. Cu toate acestea, magnetul este foarte puternic. De aceea el poate afecta pacemakerele, membrele artificiale si alte dispozitive medicale care contin fier. Magnetul va deregla un ceas care se afla in apropierea lui.

Daca pacientul prezinta fragmente metalice la nivelul ochiului, efectuarea IRM poate afecta retina. Daca exista suspiciunea ca ar exista fragmente metalice la nivelul ochiului, se recomanda efectuarea unei radiografii inainte de efectuarea IRM. In cazul in care radiografia a depistat fragmentele metalice, se interzice efectuarea IRM.

Tatuajele sau machiajul permanent pe baza de pigment ce contine fier pot provoca iritatii ale pielii. IRM poate produce arsuri la nivelul zonelor pe care sunt aplicate diverse patch-uri la nivel cutanat. De aceea, se recomanda informarea medicului in legatura cu acest lucru.

Exista un mic risc de aparitie a unei reactii alergice in cazul in care se folosesc substante de contrast in timpul IRM. Cu toate acestea, majoritatea reactiilor sunt moderate si pot fi tratate cu antialergice. De asemenea, exista un risc scazut de infectie la nivelul venei pe care se introduce substanta de contrast.

Factorii care afecteaza testul
Factorii care pot influenta testul sau acuratetea rezultatului includ:

• sarcina - IRM este contraindicat la femeile insarcinate
• dispozitive medicale electrice ca pacemakere sau pompe medicale cu injectie - IRM poate afecta aceste dispozitive si de aceea se poate contraindica efectuarea testului
• dispozitive medicale metalice - aceste dispozitive pot estompa imaginile organului examinat, impiedicand vizualizarea acestora. De exemplu un dispozitiv intrauterin (DIU) poate impiedica vizualizarea clara a uterului
• inabilitatea pacientului de a sta nemiscat
• obezitatea - o persoana supraponderala poate depasi limitele aparatului.

Ce este Papilomavirusul uman (HPV)
Papilomavirusul uman (din limba engleză, human papillomavirus - HPV) reprezintă un grup de virusuri ce infectează pielea sau mucoasa (gurii, colului uterin etc.). Majoritatea infecțiilor nu prezintă pericol pentru sănătate, însă cele mai frecvent întâlnite tipuri de HPV pot cauza papiloame genitale (cunoscute ca veruci genitale, negi genitali, condiloame genitale sau vegetații genitale), cancer cervical sau alte afecțiuni. Infecția cu HPV este foarte răspândită: circa 80% din persoane la un anumit moment pe parcursul vieții se infectează cu unul sau mai multe tipuri de HPV.

Cum o persoană se infectează cu HPV
HPV se răspândește prin contact direct - piele la piele - cu o suprafață infectată. Circa 30 de tipuri de HPV sunt transmise prin actul sexual (din totalul de peste 200 de tipuri). Infectarea are loc prin contact intim cu suprafața infectată, fie prin relație sexuală, fie prin atingerea organelor genitale.
În cazuri rare, virusul poate fi transmis în timpul nașterii de la mama infectată la nou-născut. Acest tip de transmitere poate conduce la apariția unei maladii rare, dar grave, la copii, numită papilomatoză respiratorie recurentă (PRR).
HPV nu se transmis ereditar: riscul unei persoane de a se infecta cu HPV sau de a fi bolnav de o maladie asociată virusului HPV nu este influențat de genomul persoanei sau de prezența bolii la părinții sau rudele acesteia.

Cât de răspândită este infecția cu HPV
Infecția HPV este cea mai frecvent întâlnită boală cu transmitere prin contact habitual sau sexual. Aproximativ 80% din bărbați și femei la o anumită etapă a vieții se vor infecta cu HPV, infecția fiind raportată cel mai frecvent la femeile și bărbații sexual-activi cu vârsta între 15-25 de ani.

Este virusul HPV periculos
Da, virusul HPV poate prezenta pericol. Sunt cunoscute 12 tipuri de HPV ce cauzează cancer. Fiecare din aceste tipuri se transmite ușor de la persoană la persoană. În majoritatea cazurilor, infecția nu se manifestă prin careva simptome, astfel încât persoana nici nu conștientizează că este infectată. Infecția durează de regulă 1-2 ani și în 99% se finalizează cu autosanare. Totuși, în cel puțin în 1 din 100 de cazuri infecția nu dispare și dacă regiunea afectată nu este depistată și tratată la timp, aceasta poate evolua lent în cancer.
Cancerul cervical este cel mai răspândit tip de cancer determinat de HPV și al cincilea ca frecvență cancer raportat la femei în regiunea europeană a OMS. Depistarea timpurie și tratamentul patologiei pre-canceroase prin intermediul programelor de screening îmbunătățite contribuie la prevenirea cancerului de col uterin, dar totuși, în regiunea europeană de cancer cervical anual decedează peste 28 mii de femei.
În Republica Moldova, în anii 2010-2015, în medie anual se înregistrau în jurul a câte 300 cazuri noi de cancer de col uterin și circa 170 decese cauzate de această maladie. În țara noastră din cauza cancerului de col uterin în mediu decedează o femeie în fiecare 2 zile.
Unele tipuri de HPV pot condiționa, de asemenea, apariția cancerului de anus, vulvă, vagin, penis sau gât. Alte tipuri de HPV cauzează 90% din verucile genitale – o afecțiune dureroasă și dificil de tratat care afectează femeile și bărbații deopotrivă.

Cum acționează vaccinul anti-HPV
Vaccinul anti-HPV conține particule asemănătoare celor mai frecvent răspândite tipuri de virus HPV care provoacă cancer cervical. Aceste particule nu sunt virusuri vii și nu pot cauza infecție, însă atunci când vaccinul este injectat și ajunge în corpul persoanei, sistemul imunitar al acesteia răspunde la vaccin ca și cum ar fi fost un virus adevărat. Producând anticorpi împotriva acestor particule, corpul uman generează un sistem de protecție care va lupta împotriva virusului real atunci când se va întâlni cu acesta. Acest mecanism lucrează impecabil, astfel că vaccinul este aproape 100% eficient în prevenirea viitoarelor infecții cu aceleași tipuri de HPV.

Ce conține vaccinul anti-HPV
În componența vaccinurilor intră particule asemănătoare virusului formate din învelișul proteic al virusului, fără a conține însă materialul genetic al virusului propriu-zis. Datorită asemănării cu virusul, vaccinul stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi protectori împotriva HPV.
Pentru a fi cât mai eficient posibil, vaccinul mai conține și cantități minuscule de adjuvanți (substanțe ce ajută la intensificarea răspunsului imun al organismului). Printre acestea se regăsesc săruri minerale, apă și substanțe, precum sulfatul de aluminiu (alaun) – o substanță la care deja suntem expuși zilnic prin intermediul aerului, alimentelor sau produselor cosmetice, cum ar fi deodoranții.
Vaccinurile împotriva HPV disponibile în prezent nu conțin tiomersal (un conservant inofensiv autorizat, folosit în unele alte vaccinuri) sau mercur sub orice altă formă.

Beneficiile vaccinării împotriva HPV
Vaccinarea asigură protecția cea mai bună împotriva unor boli grave, inclusiv cancerul cervical. Fiecare persoană vaccinată contribuie, de asemenea, la oprirea răspândirii virusului.
Infecțiile cu HPV sunt într-atât de răspândite, încât circa 80% din femeile și bărbații nevaccinați se vor infecta la o anumită etapă a vieții. Infecția cu HPV transmisă sexual are o răspândire deosebit de mare în rândul tinerilor cu vârsta între 15 și 25 de ani. Persoana vaccinată până la debutul vieții sexuale va fi protejată împotriva celor mai frecvent răspândite și periculoase tipuri de virus și nu vor contribui la răspândirea virusului la alții.
Cancerul cervical este cea mai frecvent întâlnită afecțiune cauzată de HPV. În 2012 în regiunea europeană a OMS cu cancer de col uterin au fost diagnosticate peste 67 mii de femei și au fost înregistrate circa 28 mii de decese cauzate de acesta. În același an la nivel global de cancer cervical au decedat aproximativ 266 mii de femei, reprezentând 8% din toate decesele cauzate de cancer la femei. Spre deosebire de alte afecțiuni maligne, este mult mai probabil cancerul cervical să apară la femeile tinere cu vârsta între 20 și 45 de ani decât la femeile mai în vârstă. Vaccinarea protejează fetele tinere împotriva tipurilor HPV care determină de la 71% până la 90% din toate cazurilor de cancer de col uterin la toate vârstele. Totuși, este absolut vital de continuat efectuarea screening-ului de rutină la cancer cervical – atât printre femeile vaccinate, cât și în rândul celor nevaccinate – deoarece vaccinurile anti-HPV previn majoritatea formelor de cancer cervical, însă nu pe toate. Împreună programele de vaccinare și screening la cancer cervical asigură o protecție sigură împotriva cancerului de col uterin.
Totodată, HPV mai este corelat și cu alte forme de cancer (de exemplu, vulvă, penis, anus, cap și gât) sau cu verucii genitale. Este întotdeauna mai bine de prevenit o infecție cu HPV decât de încercat de tratat bolile pe care le poate cauza.

Este vaccinul eficient la persoanele care sunt deja sexual active
Vaccinarea este posibilă, însă eficacitatea va depinde de expunerea persoanei la virus în trecut.
Vaccinurile anti-HPV vizează cele mai frecvent răspândite și periculoase tipuri de HPV. Vaccinul oferă protecție maximală împotriva tipurilor de HPV la care persoana vaccinată nu a fost expusă în trecut. De regulă, persoanele se infectează cu unul sau mai multe tipuri de virus HPV la scurt timp de la debutul vieții sexuale. Așadar, pentru a beneficia din plin de protecția oferită de vaccin, optimal este de vaccinat persoana până la primul act sexual.

Ce provoacă cancerul de col uterin
Practic majoritatea cazurilor de cancer cervical încep cu o infecție cu HPV.
HPV este un virus foarte răspândit. Transmis pe cale sexuală sau prin contact habitual, HPV infectează tegumentele și mucoasele, inclusiv țesutul ce căptușește colul uterin la femei. Cea mai mare parte a infecțiilor cervicale se rezolvă de la sine timp de 1-2 ani. Însă la 1 din 10 femei infecția nu dispare, ci din contra progresează, formând un cluster de celule patologice, numite leziune pre-canceroasă. La această etapă femeia ar putea să nu prezinte careva simptome sau nici să nu știe că este infectată. Însă dacă leziunea dată nu va fi depistată și tratată, cu timpul, uneori peste decenii, aceasta poate evolua în cancer de col uterin.

Este posibil de evitat infectarea cu HPV și îmbolnăvirea prin cancer cervical
HPV se transmite prin contact habitual și intim. Astfel s-ar părea ca relațiile sexuale cu un singur partener ar evita infectarea cu HPV. Chiar dacă persoana are un singur partener sexual, partenerul ar putea fi deja infectat prin contact habitual sau sexual antecedent fără să conștientizeze acest lucru, deoarece însăși infectarea cu HPV nu prezintă careva simptome.
Folosirea prezervativului sau a altor metode contraceptive de barieră poate reduce riscul transmiterii HPV. Însă aceste metode sunt eficiente doar parțial, deoarece acestea nu acoperă toate porțiunile tegumentelor infectate sau care pot fi infectate.
Strategia cea mai bună de a vaccina, după posibilitate până la debutul vieții sexuale, în combinație cu screening-ul periodic al femeilor la cancer cervical. Vaccinul anti-HPV nu va proteja împotriva tuturor tipurilor de HPV, însă va oferi protecția împotriva acelor tipuri de virus, care cauzează 71-90% din cazurile de cancer cervical și până la 90% din verucii genitale, în funcție de vaccinul cărui producător este utilizat.

Este vaccinarea unica modalitate de prevenire a infecției HPV și a cancerului cervical
Vaccinarea împotriva HPV, de rând cu screening-ul periodic la cancer cervical, este strategia optimă de evitare a apariției cancerului de col uterin.
Oricine duce o viață sexual activă este expus unui risc înalt de infectare cu HPV. Unele metode contraceptive de barieră (de exemplu, prezervativele) pot ajuta la evitarea infectării, însă acestea nu sunt absolut eficiente, deoarece nu acoperă toate porțiunile tegumentelor infectate.
Vaccinarea anti-HPV protejează împotriva tipurilor de virus ce cauzează de la 70 până la 90% din cazurile de cancer cervical. În plus, toate femeile, chiar și acele ce au fost vaccinate, urmează să fie supuse screening-ului periodic la cancer cervical. Screening-ul poate depista formațiunile pre-canceroase sau canceroase cauzate de HPV, ce ar permite înlăturarea cât mai precoce posibil a acestora.

Este posibilă testarea la HPV și cancerul cervical
Da, testarea periodică este posibilă și este foarte importantă.
Sunt folosite trei metode distincte de screening la HPV și cancer cervical:

• Testul la HPV este folosit pentru depistarea tipurilor de HPV ce pot cauza cancer;
• Testul Papanicolaou, folosit pe larg, este destinat pentru depistarea proliferării celulare patologice (leziunile pre-canceroase sau canceroase);
• Inspecția vizuală a colului uterin (colposcopia) poate fi utilizată pentru depistarea leziunilor vizibile.

Aceste teste, împreună cu tratamentul eficient al celulelor pre-canceroase pe care le depistează, pot preveni la femei apariția cancerului cervical și a deceselor cauzate de acesta.
Este regretabil faptul că programele de screening nu pot depista sau preveni toate cazurile de cancer de col uterin. Chiar și în țările cu un program performant de screening al cancerului cervical există un număr considerabil de decese determinate de cancerul de col uterin.
Iată de ce vaccinarea și screening-ul cervical periodic reprezintă pentru femei modalitatea cea mai eficientă de protecție împotriva cancerului cervical.

Cât de frecvent se întâlnește cancerul cervical printre femeile nevaccinate
Cancerul cervical ocupă locul patru ca frecvență din numărul total al cazurilor de cancer raportate la femei la nivel mondial sau locul cinci în regiunea europeană a OMS. În 2012 în regiunea europeană a OMS au fost raportate peste 67.000 de cazuri noi și 28.000 de decese cauzate de cancerul cervical.

Funcționează oare vaccinurile HPV
Da.
Vaccinarea anti-HPV exercită un impact clar asupra reducerii răspândirii infecției cu HPV. Acesta imediat se manifestă prin scăderea numărului de femei cu leziuni cervicale și micșorarea considerabilă a numărului de bărbați și femei cu veruci genitale. Întotdeauna micșorarea transmiterii infecției cu HPV este urmată peste ani sau decenii de scăderea numărului de cazuri de cancer cervical sau alte neoformații asociate HPV.
Reducerea rapidă cu până la 90% a infecțiilor cu HPV și verucilor genitale la adolescente și tinere a fost demonstrată prin studii efectuate în Australia, Belgia, Germania, Suedia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii și Noua Zeelandă.

Există mai multe vaccinuri anti-HPV și care este diferența între acestea
În prezent sunt folosite trei tipuri diferite de vaccinuri împotriva HPV:
• Gardasil, produs de compania Merck Sharp & Dohme (prescurtat MSD sau Merck) și licențiat pentru folosire în 2006, asigură protecția împotriva a 4 tipuri de HPV; • Cervarix, produs de compania GlaxoSmithKline (prescurtat GSK) și licențiat în 2007, asigură protecție împotriva 2 tipuri de HPV; • Gardasil 9, produs de MSD și licențiat în 2014, asigură protecție împotriva a 9 tipuri de HPV.
În fiecare țară, autoritatea de reglementare națională decide care vaccinuri să fie disponibile în țară. Toate cele trei vaccinuri sunt foarte eficiente în prevenirea cancerului cervical și a majorității celorlalte tipuri de cancer asociate HPV, atâta timp cât este respectat numărul recomandat de doze administrate. Cele două tipuri de vaccin Gardasil oferă protecție, de asemenea, și împotriva verucilor genitale.
Dacă în țară sunt disponibile câteva tipuri de vaccin anti-HPV, puteți discuta cu medicul dvs. care vaccin este mai potrivit pentru dvs. sau copilul dvs.

Împotriva cărora tipuri de HPV protejează vaccinul
Sunt cunoscute multe tipuri de HPV – până în prezent au fost descoperite peste 200. Cele trei vaccinuri disponibile vizează cele mai frecvent întâlnite și periculoase din acestea. Vaccinurile sunt clasificate în bivalent (protejează împotriva a 2 tipuri de HPV), tetravalent (protejează împotriva a 4 tipuri de HPV) și nonavalent (protejează împotriva a 9 tipuri de HPV).
Pe cale sexuală sunt transmise circa 30 de tipuri distincte de HPV. Unele se consideră că prezintă un risc sporit de progresare în cancer. Alte tipuri, considerate cu risc scăzut de evoluție în cancer, sunt responsabile pentru apariția verucilor genitale. Toate cele trei vaccinuri protejează împotriva tipurilor HPV 16 și 18, care cauzează circa 71% din cazurile de cancer cervical și majoritatea celorlalte cancere asociate HPV. Gardasil și Gardasil 9 mai asigură și protecția împotriva tipurilor 6 și 11, care cauzează 90% din verucile genitale. Gardasil 9 protejează, de asemenea, împotriva a cinci tipuri suplimentare (31, 33, 45, 52, 58), care împreună cu tipurile 16 și 18 cauzează 90% din toate cazurile de cancer de col uterin.
În plus, vaccinurile anti-HPV asigură un anumit grad de protecție încrucișată împotriva tipurilor de HPV neincluse în vaccin.

De ce să ne vaccinăm dacă vaccinul acoperă doar o parte din tipurile HPV circulante
Vaccinurile anti-HPV protejează împotriva tipurilor de HPV întâlnite cel mai frecvent și care prezintă cea mai mare probabilitate să ducă la apariția cancerului sau verucilor genitale. Totodată, acestea asigură un anumit grad de protecție încrucișată împotriva tipurilor ce nu intră în compoziția vaccinului. Cervarix protejează împotriva a două tipuri de HPV (16 și 18) care cauzează 71% din toate cazurile de cancer cervical la nivel mondial. Gardasil (tetravalent) protejează împotriva acelorași tipuri, plus încă două tipuri ce cauzează până la 90% din verucile genitale. Gardasil 9 protejează împotriva celor patru tipuri plus alte cinci, ceea ce sporește protecția organismului până la 90% din tipurile ce cauzează verucile genitale sau cancerul de col uterin.

De cât timp este folosit vaccinul anti-HPV
Vaccinurile anti-HPV sunt disponibile din anul 2006. Vaccinul anti-HPV tetravalent (împotriva a 4 tipuri de HPV) a fost introdus în 2006, cel bivalent (împotriva a 2 tipuri) – în 2007, iar cel nonavalent (împotriva a 9 tipuri) – în 2014.

Câte persoane au beneficiat de vaccinul anti-HPV
Din anul 2006, atunci când vaccinul a fost introdus pentru prima dată și până în prezent, peste 100 milioane de persoane au fost vaccinate cu peste 270 milioane de doze de vaccinuri anti-HPV pe tot globul pământesc. Până acum, vaccinarea anti-HPV a fost introdusă în calendarul imunizărilor de rutină în 71 de țări

Este vaccinul sigur
Da, toate cele trei vaccinuri anti-HPV sunt unele din cele mai sigure și eficiente vaccinuri licențiate vreodată.
Fiecare din cele trei vaccinuri anti-HPV a fost verificat în aspect de siguranță și eficacitate în studii clinice până să fie folosit pe scară largă. Monitorizarea acestora a continuat din momentul introducerii vaccinurilor și după administrarea deja a 270 milioane de doze de vaccin anti-HPV în 71 de țări, vaccinurile continuă să prezinte rezultate de siguranță foarte bune.
Comisia Consultativă Globală pentru Siguranța Vaccinurilor (GACVS) reexaminează periodic dovezile științifice privind siguranța vaccinurilor anti-HPV, generate prin studii efectuate în diferite colțuri ale lumii. Comisia investighează toate relatările de evenimente post-vaccinale grave ce ar putea fi potențial asociate cu vaccinul și examinează frecvența apariției acestora până și după introducerea vaccinului în practică. În ianuarie 2016, concluzia Comisiei a fost că nu există dovezi ce ar confirma existența unor grave probleme de siguranță legate de folosirea acestor vaccinuri.
Agenția Europeană a Medicamentelor (EMA) a efectuat la rândul său o evaluare independentă, ajungând la aceeași concluzie că vaccinurile sunt sigure și eficiente.

Care sunt consecințele pe termen lung ale vaccinului
Au trecut 10 ani de la introducerea în calendarul național de imunizări a vaccinării fetițelor împotriva HPV în primele țări. Protecția împotriva virusului rămâne în continuare puternică printre fetițelor vaccinate acum zece ani, fără careva motive de îngrijorare.

Are vaccinul reacții adverse și dacă da, care sunt acestea
Ca și alte vaccinuri sau medicamente, vaccinul anti-HPV cauzează reacții minore, cum ar fi roșeață, edemațiere sau durere locală în brațul în care a fost injectat. Unele persoane mai raportează durere de cap, stări subfebrile, dureri articulare sau musculare, sau grețuri temporare. De regulă, aceste reacții trec de la sine timp de o zi și nu prezintă pericol. În Republica Moldova în anii 2010-2011 cu 3 doze de vaccin Gardasil au fost vaccinate 6874 fete ne fiind depistat și raportat nici un caz de efecte postvaccinale adverse.
Ocazional, însă, unele persoane pot avea stări de leșin la administrarea vaccinului sau la oricare alte injecții. Acest fenomen este mai caracteristic atunci când sunt vaccinați în grup mai mulți tineri, de exemplu în instituțiile de învățământ. Se consideră că aceasta este o reacție la stres și anxietate, dar nu la vaccinul propriu-zis.
Aproximativ unul la un milion de persoane căruia i s-a administrat un oricare vaccin va prezenta o reacție alergică (de exemplu, șoc anafilactic). De aceea, ca măsură de precauție, persoana căreia i se administrează vaccinul trebuie să stea pe șezute sau culcată timp de 15 minute după vaccinare. Dacă cineva prezintă o stare de confuzie sau schimbare a auzului sau văzului imediat după vaccinare, trebuie informat lucrătorul medical de pe loc.
Cu părere de rău, pe rețelele de socializare și printre tineri sunt vehiculate zvonuri ce leagă vaccinarea anti-HPV cu reacții adverse grave sau cu probleme cronice de sănătate. Această corelație nu este dovedită de studiile profunde și monitorizarea continuă a siguranței pentru cele peste 270 milioane de doze administrate până în prezent la nivel mondial.

Poate vaccinarea anti-HPV cauza o reacție alergică
Da, dar numai la persoanele cu alergii foarte specifice. Toate medicamentele sau vaccinurile (chiar și unele produse alimentare sau înțepături de insecte) pot cauza reacții alergice, însă reacțiile alergice la vaccinuri sunt foarte rare. Cea mai gravă reacție alergică, numită șoc anafilactic, este raportată la aproximativ una dintr-un milion de persoane cărora li se administrează oricare tip de vaccin.
În scopul prevenirii reacțiilor alergice, pacienții sau îngrijitorii acestora vor informa medicul de familie despre orice alergii existente până să li se administreze un careva vaccin. La rândul său, lucrătorul medical va întreba persoana despre alergii până la administrarea vaccinului, iar persoana vaccinată va fi sub supravegherea medicală a vaccinatorului timp de 30 minute după imunizare.

Cum pot să mă asigur că copilul meu nu va avea careva reacții adverse grave
Este foarte puțin probabil ca copilul dvs. să prezinte careva reacții adverse grave sau reacții anxioase la vaccinarea anti-HPV.
Însă fiecare părinte poate lua următoarele măsuri pentru a se asigura că vaccinarea copilului său va decurge fără probleme.

• informați lucrătorul medical dacă copilul dvs. are alergie la drojdie sau latex până să fie administrat vaccinul;
• asigurați aflarea copilului dvs. în poziție șezând timp de 15 minute după vaccinare sub supravegherea personalului medical de pe loc, ce va permite un răspuns prompt la o eventuală reacție alergică gravă;
• după vaccinare, vă puteți aștepta la apariția reacțiilor locale obișnuite (roșeață sau durere locală în locul injectării) , febră sau disconfort general. Liniștiți copilul, informându-l că aceste reacții sunt obișnuite și nu prezintă pericol;
• dacă apare ceva neașteptat, raportați imediat medicului - toate aceste relatări vor fi examinate riguros, fiind investigate pentru a constata dacă schimbările observate sunt corelate cu vaccinarea sau cu alte cauze;
• în cele din urmă, păstrați întotdeauna o atitudine pozitivă, liniștiți copilul, informându-l că protecția împotriva cancerului de col uterin este mai importantă, decât disconfortul de moment cauzat de injecție.

Este necesar un examen medical înainte de administrarea vaccinului
Da, este necesar un examen medical fizic efectuat de medicul de familie și o discuție cu el în cadrul căreia se vor comunica următoarele aspecte:

• are persoana alergie la drojdie, latex sau alte forme grave de alergii;
• prezența unei reacții alergice severe după prima doză de vaccin anti-HPV;
• primește la moment persoana un tratament și ce fel de medicamente;
• a avut persoana deja relații sexuale și dacă nu este gravidă (în cazul fetelor, femeilor de vârsta fertilă).

Nu este necesar pentru o persoană fără careva probleme de sănătate existente să fie supusă unui control medical cu investigații speciale pentru a beneficia de vaccin. Vaccinul nu a fost testat pe gravide, astfel că acestea vor amâna vaccinarea sau vor finaliza programul de vaccinare doar după sarcină.

Este necesar controlul medical după imunizare
Nu. Nu este necesar controlul medical după vaccinare.
Totuși, femeile cărora li s-a administrat vaccinul vor continua să participe la screening-ul de rutină al cancerului cervical, potrivit recomandărilor naționale respective. Acesta este necesar deoarece vaccinurile anti-HPV pot preveni majoritatea, însă nu toate tipurile HPV care pot cauza cancer de col uterin. De asemenea, persoana ce beneficiază de vaccin după debutul vieții sexuale ar putea să fi fost deja infectată cu unul sau mai multe tipuri de HPV împotriva cărora vaccinurile asigură protecție.

Cine urmează să primească vaccinul anti-HPV
Potrivit OMS, prioritară este vaccinarea fetițelor cu vârsta între 9 și 14 ani. Atunci când vaccinul este introdus într-o țară pentru prima dată, se recomandă vaccinarea tuturor fetițelor cu vârsta de 9-14 ani sau, dacă este fezabil, chiar a tuturor fetelor până la vârsta de 18 ani. Majoritatea țărilor implementează această recomandare, însă unele recomandă vaccinarea tuturor fetelor și tinerelor cu vârsta de până la 26 de ani. În unele țări se recomandă și imunizarea băieților și tinerilor. Persoanele trecute de vârsta recomandată în țara sa și care sunt deja sexual active pot beneficia oricum de vaccin. Acesta le va proteja împotriva tipurilor de HPV cu care încă nu s-au întâlnit.

De ce vaccinul este administrat doar fetelor
Cancerul de col uterin este afecțiunea cel mai des cauzată de HPV. De aceea, scopul de bază al programului de vaccinare împotriva HPV constă în protecția femeilor împotriva acestei boli potențial fatale. OMS și autoritățile naționale din majoritatea țărilor recomandă ca prioritate de bază vaccinarea împotriva HPV a fetelor și femeilor. Asigurând protecția femeilor împotriva HPV, indirect asigurăm și protecția partenerilor acestora, iar această protecție comunitară sau „imunitate de grupˮ, s-a dovedit a fi foarte eficientă în limitaarea răspândirii virusului.
Fiecare țară decide pentru sine pe cine să imunizeze cu vaccinul anti-HPV, reieșind din povara națională a maladiilor și finanțarea disponibilă. Dacă țara dispune de capacități și surse financiare suficiente, decizia ar putea fi să extindă vaccinarea să includă și fetele cu vârsta mai mare de 14 ani sau băieții. La momentul de față, vaccinarea le este oferită fetelor și băieților deopotrivă doar în 11 țări, inclusiv în Austria, Elveția, SUA și anumite regiuni din Italia.

Trebuie să fie vaccinați și băieții dacă vaccinul este accesibil
Deși patologia cea mai frecventă cauzată de HPV este cancerul de col uterin, vaccinul are beneficii și pentru băieți.
Infecția cu HPV poate cauza câteva tipuri de cancer și veruci genitale la bărbați, iar odată cu debutul vieții sexuale riscul de infectare cu HPV pentru bărbați este la fel de mare ca și pentru femei. Prevalența cea mai mare a infecției cu HPV este printre bărbații HIV-infectați care întrețin relații sexuale cu alți bărbați. Toate cele trei vaccinuri anti-HPV funcționează la bărbați la fel de bine ca și la femei, iar vaccinarea bărbaților va contribui la fel și la protecția partenerilor acestora.

Când să se vaccineze copilul meu
Momentul optimal pentru vaccinarea copilului este între 9 și 14 ani. Vaccinul conferă imunitate maximală anume la această vârstă, fiind cel mai eficient atunci când este administrat până la debutul vieții sexuale.
Vaccinul nu a fost testat, astfel nefiind licențiat, pentru copiii cu vârsta sub 9 ani.

N-ar fi mai bine să aștept până când fiica mea va fi mai mare
Nu. Nu există nici un motiv să așteptați până când fiica dvs. va fi mai mare decât vârsta recomandată pentru vaccinarea împotriva HPV, care este de 9–14 ani. Vaccinul anti-HPV induce un răspuns imun robust la această vârstă comparativ cu o vârstă mai târzie și are eficacitate maximală înainte ca persoana să intre în contact cu tipurile de HPV împotriva cărora asigura protecție. De asemenea, la vârsta dată sunt suficiente doar 2 doze de vaccin. HPV se întâlnește cel mai frecvent la persoanele tinere cu vârsta între 15 și 25 de ani, astfel că multe persoane devin infectate la doar câțiva ani de la debutul vieții sexuale. Aceasta rămâne valabil chiar și pentru persoanele ce au doar un singur partener sexual.
Dacă fetița nu a beneficiat de doua doze de vaccin anti-HPV până la vârsta de 15 ani, ea va fi nevoită să primească o a treia doză pentru a-i asigura protecția completă, deoarece răspunsul imunitar este optimal la vârsta recomandată pentru vaccinare.

Ce se va întâmpla dacă copilul meu nu va fi vaccinat
Persoanele nevaccinate au un risc major de a se infecta cu HPV și a transmite virusul altora. Infecția cu HPV poate cauza veruci genitale sau mai multe tipuri de cancer.
Peste 80% din persoanele nevaccinate până la debutul vieții sexuale se vor infecta cu cel puțin un tip de HPV pe parcursul vieții. La femei cel mai des este afectat colul uterin. Cea mai mare parte a acestor infecții (circa 90%) dispar de la sine, însă o parte pot progresa în leziuni pre-canceroase, care cu timpul set pot transforma în cancer cervical. În afara colului uterin, infecția cu HPV poate cauza cancer de vagin sau vulvă. Infecțiile la bărbați pot evolua în cancer de penis, anus sau gât. Anumite tipuri de HPV pot cauza veruci genitale la femei și bărbați deopotrivă.
Este absolut vital ca femeile nevaccinate, la fel ca și cele vaccinate, să fie supuse screening-ului cervical periodic, pentru a permite depistarea și înlăturarea leziunilor pre-canceroase până să progreseze în cancer.

Eu nu m-am vaccinat și nu am cancer cervical. De ce fiica mea trebuie să fie vaccinată
Nu există o legătură între anamneza de familie și riscul dezvoltării cancerului cervical.
Faptul că nimeni în familia dvs. nu a fost bolnav de cancer cervical nu înseamnă un risc mai mic pentru copilul dvs. să se îmbolnăvească. Cea mai mare parte a persoanelor sexual active (circa 80%) se vor fi infectat cu unul sau mai multe tipuri de HPV pe parcursul vieții, iar genomul persoanei nu influențează cine se va îmbolnăvi de boli asociate cu HPV. OMS recomandă vaccinarea tuturor fetițelor împotriva HPV, de rând cu screening-ul periodic al tuturor femeilor, pentru prevenirea apariției cancerului de col uterin.

Va influența negativ vaccinul anti-HPV opțiunile și comportamentul sexual al fiicei mele la o etapă mai târzie a vieții
Nu. Nu există dovezi că vaccinul va influența comportamentele în viitor.
Unii părinți sunt îngrijorați de faptul că administrându-le copiilor vaccinul anti-HPV i-ar putea determina pe aceștia să întrețină relații sexuale mai devreme sau să aibă mai mulți parteneri sexuali, însă aceste temeri nu sunt fondate prin careva dovezi. Studiile denotă că fetele cărora li s-a administrat vaccinul anti-HPV nu au un debut sexual mai devreme și nu au mai mulți parteneri sexuali comparativ cu fetele nevaccinate. Administrându-i copilului vaccinul anti-HPV, reduceți sau excludeți riscul de cancer cervical sau alte tumori, leziuni cervicale sau veruci genitale, fiind un pas înainte în îmbunătățirea sănătății și bunăstării copilului dvs. în viitor.

Cauzează vaccinul anti-HPV sterilitate la fete
Nu. Vaccinarea împotriva HPV nu influențează sub nici o formă probabilitatea gravidității sau viitoarele sarcini la fete. La fel, nu afectează fertilitatea băieților sau bărbaților. Vaccinarea este un prim pas important în prevenirea consecințelor pe termen lung ale infecției cu HPV, printre care se regăsesc cancerul cervical, sterilitatea sau chiar decesul.

Pot să aleg să nu-mi vaccinez fiica
În majoritatea țărilor copiii și părinții pot refuza vaccinarea împotriva HPV. Însă persoanele trebuie să conștientizeze faptul că optând pentru nevaccinare, acestea își expun copiii riscului de îmbolnăvire de cancer de col uterin, vagin, vulvă, anus, penis, faringe, cap și gât, nemaivorbind de verucile genitale.

Întrebări puse de lucrătorii medicali, mass media și factori de decizie

Este încă vaccinarea anti-HPV la fază experimentală
Nu. Cele trei vaccinuri anti-HPV disponibile nu sunt vaccinuri experimentale. Până să fie licențiate, fiecare din acestea a fost testat în cadrul unor studii clinice mari. Primul vaccin anti-HPV a fost licențiat în 2006, iar de atunci au fost distribuite peste 270 milioane de doze de vaccinuri anti-HPV în 71 de țări.

Introducerea acestui vaccin în calendarul de imunizări este justificată prin dovezi
Da. OMS, împreună cu asociațiile profesioniste și ministerele sănătății din 71 de țări și cu susținerea grupurilor independente de experți în domeniul imunizărilor, au examinat dovezile existente privind eficacitatea, cost-eficiența și siguranța vaccinurilor anti-HPV și au concluzionat că introducerea vaccinului anti-HPV în calendarul imunizărilor de rutină este absolut justificată și este foarte recomandată.

În ce țări a fost deja implementat vaccinul
Unul sau mai multe vaccinuri anti-HPV au fost licențiate în peste 100 de țări, iar la 31 martie 2017, la nivel mondial vaccinul anti-HPV a fost introdus în calendarul imunizărilor de rutină pentru fete în 71 de țări (inclusiv, 33 de țări din regiunea europeană a OMS) și pentru băieți și fete – în 11 țări

A fost vaccinul anti-HPV implementat cu succes
Da. Țările care au reușit să asigure o acoperire mare cu vaccinul anti-HPV observă o descreștere evidentă a ratei infecției cu HPV și displaziei cervicale; este de așteptat că o descreștere similară a ratei cancerului de col uterin va deveni vizibilă în viitorii câțiva ani. Aceleași țări au remarcat o micșorare considerabilă, cu peste 90 la sută, a prevalenței verucilor genitale

Ce impact a exercitat până acum vaccinul anti-HPV
Vaccinarea anti-HPV are un impact clar asupra reducerii răspândirii infecției cu HPV. Rezultatele imediate ale acestuia sunt scăderea numărului de femei cu leziuni cervicale și micșorarea considerabilă a numărului de bărbați și femei cu veruci genitale. Odată cu trecerea anilor sau peste decenii reducerea transmiterii HPV va fi urmată de scăderea numărului de cazuri de cancer cervical și de alte forme de cancer asociate cu HPV.
Studiile efectuate până în prezent demonstrează că vaccinul este foarte eficient. La adolescentele și tinerele din Australia, Belgia, Germania, Suedia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii și Noua Zeelandă a fost dovedită o scădere rapidă cu până la 90% a infecțiilor cu HPV și verucilor genitale. Ulterior, efectuarea screening-ului la cancer cervical în cohorta vaccinată a elucidat descreșterea ratei patologiei cervicale. De exemplu, în Australia și Danemarca, unde vaccinul anti-HPV a fost introdus devreme, cu rate înalte de acoperire vaccinală, studiile au constatat o scădere cu 80% a displaziei cervicale avansate, care în lipsa tratamentului foarte probabil va evolua în cancer.

Există dovezi că vaccinul reduce incidența cancerului cervical
După 10 ani de utilizare și peste 270 milioane de doze administrate, în prezent există dovezi concludente că vaccinarea anti-HPV este foarte eficientă în prevenirea infecțiilor cronice care pot evolua în cancer cervical. În următorii câțiva ani se anticipează o micșorare a numărului de cazuri de cancer cervical atunci, când primul grup de fetițe care au fost vaccinate pe când erau adolescente vor ajunge la vârsta la care cancerul de col uterin începe să apară.

Există dovezi că beneficiile vaccinării sunt mai mari decât riscul unor potențiale reacții adverse
Da. Beneficiile vaccinării anti-HPV depășesc cu mult riscurile extrem de mici. Beneficiile includ protecția aproape absolută a infecțiilor cu tipurile de HPV care cauzează 71-90% din cancerul cervical sau alte forme de cancer asociate cu HPV și (în cazul Gardasil4 sau Gardasil9) 90% din verucile genitale. Riscurile includ reacții minore, cum ar fi hiperemia (înroșirea) sau durerea slabă în locul injectării, care durează, de regulă, mai puțin de o zi. Nu au fost găsite dovezi care ar corela reacțiile adverse grave cu vaccinarea anti-HPV pe durata monitorizării minuțioase începând cu anul 2006 și cele peste 270 milioane de doze de vaccinuri anti-HPV administrate până în prezent.

Poate vaccinarea anti-HPV cauza sindromul tahicardiei posturale ortostatice (POTS)? Există dovezi care să confirme sau să infirme o posibilă legătură între vaccinarea împotriva HPV și POTS
Nu. Nu există dovezi care ar sugera o corelație între sindromul tahicardiei posturale ortostatice (POTS) și vaccinarea cu HPV.
POTS este o afecțiune care cauzează vertij sau stări de leșin/sincope cu o creștere rapidă a ritmului cardiac atunci când vă aflați în poziție verticală. Cauza nu se cunoaște, însă medicii consideră că POTS ar putea fi asociat mai multor afecțiuni medicale, inclusiv o infecție virală recentă, inactivitate fizică prelungită, sindromul fatigabilității cronice și afecțiuni ale sistemului nervos.
În 2014-2015 zvonurile ce circulau în Danemarca cum că vaccinurile anti-HPV cauzează POTS au dat o lovitură gravă programului de imunizare anti-HPV danez. Datele privind vaccinarea și sindromul au fost examinate de Agenția Europeană a Medicamentelor (EMA) și Comisia Globală Consultativă privind Siguranța Vaccinurilor a OMS, iar datele din Statele Unite ale Americii au fost evaluate de Centrele de Control și Prevenire a Maladiilor din SUA (CDC). În noiembrie 2015 EMA a realizat o evaluare detaliată a datelor disponibile privind POTS colectate de la femeile tinere vaccinate împotriva HPV. Evaluarea a constatat că dovezile existente nu confirmă existența unei legături cauzale între vaccinarea anti-HPV și POTS. Riscul de a face POTS nu a crescut odată cu vaccinarea anti-HPV.
În perioada între iunie 2006 și septembrie 2015 în Statele Unite ale Americii au fost administrate 80 milioane de doze de Gardasil. Sistemul de raportare a reacțiilor adverse la vaccinuri (VAERS) al CDC a monitorizat reacțiile pe toată durata acestui interval de timp și la fel nu a constatat o creștere a incidenței POTS ca urmare a vaccinării anti-HPV

Cauzează vaccinarea autism
Multe studii mici și mari deopotrivă au examinat existența unei legături între orice vaccinare și autism, însă nu a fost găsită nici una. Mai mult ca atât, studiile au demonstrat că autismul nu apare mai frecvent la copiii născuți din mame imunizate cu vaccin anti-HPV decât la cei născuți din mame nevaccinate

Poate vaccinul afecta fertilitatea
Nu. Vaccinurile anti-HPV nu afectează fertilitatea. Până la licențierea primului vaccin anti-HPV în 2006, studiile clinice, la fel ca și monitorizarea siguranței acestora după introducerea vaccinurilor, au confirmat că vaccinul nu cauzează careva probleme reproductive la femei.
De fapt, vaccinul anti-HPV, din contra, contribuie la protecția fertilității prevenind leziunile cervicale pre-canceroase și cancerul de col uterin. Tratamentul chirurgical al leziunilor cervicale pre-canceroase poate cauza o naștere prematură și pierderea sarcinii, iar terapia administrată în cancerul cervical (înlăturarea colului uterin sau uterului, chimioterapia și/sau iradierea) cauzează sterilitate la femei.

De ce în diferite țări fetițele sunt sunt vaccinate la diferite vârste
OMS recomandă ca prioritate administrarea a două doze de vaccin anti-HPV fetițelor cu vârsta între 9 și 14 ani. După ce programul de imunizare pentru grupul de vârstă respectiv este pus la punct cu succes, țara ar putea decide să extindă acoperirea vaccinală și pentru adolescentele și tinerele cu vârste mai mari și pentru băieți. Fiecare țară adoptă propria decizie cui să fie administrat vaccinul anti-HPV, reieșind din contextul național. În unele țări vaccinul împotrivaHPV este administrat în cadrul programului școlar copiilor dintr-o anumită clasă, iar recomandările privind vârsta ar putea depinde de acest fapt. Alte țări oferă vaccinurile unui grup de fete doar de o anumită vârstă, în timp ce altele susțin și finanțează imunizarea tuturor fetelor și femeilor până la vârsta de 26 ani sub formă de imunizare de rapel.

De ce în majoritatea țărilor băieții nu sunt vaccinați
Scopul primar al vaccinării împotriva HPV constă în prevenirea cancerului de col uterin. Investirea în asigurarea unei acoperiri vaccinale înalte printre fetele de vârsta recomandată (9-14 ani) este calificată de OMS ca utilizare maximal eficientă a resurselor pentru realizarea acestui obiectiv. Totuși, vaccinarea anti-HPV mai are și alte beneficii pentru femei și bărbați, iar țările care dispun de suficiente resurse financiare ar putea opta și pentru vaccinarea băieților.

De ce unele țări au adăugat vaccinul anti-HPV în calendarul imunizărilor de rutină
Țările care au inclus vaccinul anti-HPV în calendarul național de imunizări de rutină consideră prioritar protecția populației împotriva cancerului cervical și a altor afecțiuni cauzate de HPV. În procesul decizional cu privire la introducerea vaccinului acestea se conduc de povara infecțiilor cu HPV, cost-eficiența și accesibilitatea financiară a vaccinului.
OMS recomandă tuturor țărilor să includă vaccinul anti-HPV în calendarul național de imunizări.

De ce vaccinul anti-HPV este oferit gratuit doar fetelor de o anumită vârstă
În toate țările există un program național de imunizări, iar vaccinurile disponibile în cadrul acestui program sunt, de regulă, oferite gratuit pentru grupul-țintă recomandat pentru fiecare vaccin. Programul național de imunizări din fiecare țară va determina care grupuri urmează să beneficieze de vaccin și dacă guvernul va suporta costurile acestora. Cu ajutorul comisiilor independente de experți în materie de imunizări, ministerele sănătății vor decide cine să fie vaccinat reieșind din tiparul bolilor din țară, cât vaccin își poate permite țara și dacă este cost-eficient ca guvernul să suporte costul vaccinării.
OMS recomandă ca prioritate vaccinarea anti-HPV a fetițelor de 9-14 ani. Unele țări urmează această recomandare și oferă vaccinarea anti-HPV fetițelor din acest grup de vârstă la zero cost pentru persoană. Alte țări acoperă și băieții sau adolescenții și adulții cu vârsta până la 26 de ani. În unele țări, vaccinul este disponibil gratuit persoanelor neincluse în programul de imunizări de rutină.

De ce vaccinul este introdus acum
Vaccinarea anti-HPV s-a dovedit a fi eficace și cost-eficientă în reducerea cazurilor de infecții cu HPV la persoane și a poverii financiare determinată de acestea.
După o testare meticuloasă și aprobarea vaccinului, fiecare țară va decide dacă este fiabil și financiar accesibil de inclus vaccinul anti-HPV în programul său de imunizări. Un organ competent și independent de experți analizează atent rata infecțiilor din țară, eficacitatea vaccinului, persoanele eligibile pentru vaccinare și dacă țara dispune de surse financiare suficiente pentru acesta. Noul vaccin mai urmează să fie supus procedurii individuale de licențiere pentru fiecare țară în parte, care poate dura până la câțiva ani. Introducerea unui nou vaccin în țară trebuie să fie pregătită din timp astfel ca publicul să conștientizeze beneficiile noului vaccin, să cunoască când acesta trebuie să fie administrat și să asigure un stoc suficient de vaccinuri pentru a satisface cererea din partea populației.
Unul sau câteva vaccinuri anti-HPV au fost licențiate în peste 100 de țări. Primele țări au introdus vaccinul în 2006, iar către data de 31 martie 2017, la nivel mondial 71 de țări (inclusiv, 33 din regiunea europeană a OMS) au inclus vaccinarea anti-HPV a fetițelor în calendarul național de imunizări, iar 11 din aceste țări – și pentru băieți. . Mai multe țări preconizează introducerea vaccinului în următorii ani.

De ce în țară este oferit doar vaccinul tetravalent? De ce nu acel ce oferă protecție pentru mai multe tipuri de HPV
Toate cele trei vaccinuri anti-HPV folosite în prezent sunt sigure și eficiente în combaterea a două cele mai frecvent întâlnite tipuri de HPV (16 și 18) responsabile pentru 71% din toate cazurile de cancer cervical la nivel mondial. Două din trei vaccinuri vizează suplimentar tipurile 6 și 11 de HPV, care determină 90% din verucile genitale. Cel mai nou dintre vaccinurile anti-HPV, Gardasil9, oferă de asemenea protecție împotriva unor tipuri de HPV mai rar întâlnite, protejând împotriva tipurilor de HPV responsabile pentru 90% din toate cazurile de cancer cervical. Alegerea vaccinului ce urmează a fi licențiat într-o țară și când să fie introdus în programul național de imunizări depinde de mai mulți factori, inclusiv timpul necesar pentru licențierea unui nou vaccin, costul și tipurile prevalente de HPV.
Până a fi folosit, orice vaccin va fi licențiat în țară, iar procedura de licențiere durează. Gardasil9 (care include protecție împotriva a nouă tipuri de HPV) a fost aprobat pentru folosire publică în 2014. Ar putea să mai dureze câțiva ani până să fie licențiat și disponibil în toate țările care au optat pentru introducerea acestuia.

De ce vaccinul nu este oferit copiilor cu vârsta sub 9 ani
Atunci când a fost elaborat vaccinul anti-HPV, durata protecției nu era cunoscută, iar producătorii vaccinului și funcționarii din sistemul sanitar considerau că dacă vor fi imunizați copiii de vârstă mai mică, protecția oferită de vaccin ar putea să nu dureze destul de mult pentru a-i proteja pe perioada cu risc maximal a vieții sexual active (până la vârsta de 25 ani). De aceea, decizia a fost să fie vaccinați copiii cu câțiva ani înainte de debutul vieții sexuale.
Dovezile recente denotă în prezent că durata protecției este de cel puțin 10 ani, dar probabil va fi cu mult mai mare. Iată de ce unii savanți pledează pentru efectuarea studiilor privind eficacitatea oferirii vaccinului copiilor de vârste mai mici.

Cât timp vaccinul asigură protecția
Dat fiind faptul că primul vaccin a fost introdus în 2006, nu se cunoaște încă întreaga durată de protecție. Dovezile recente denotă că persoanele vaccinate cu 10 ani în urmă continuă să prezinte o protecție completă împotriva tipurilor de HPV pentru care vaccinul a fost conceput, astfel fiind în continuare protejați împotriva apariției leziunilor cervicale pre-canceroase, verucilor genitale sau a altor maladii cauzate de aceste tipuri de HPV. Nu există nici o dovadă că această protecție scade la actuala cohortă de persoane vaccinate, iar experții consideră că vaccinul va fi eficient timp de mai multe decenii.

Femeile vaccinate mai trebuie să fie supuse screening-ului periodic la cancer cervical
Da. Femeile vaccinate vor fi în continuare supuse screening-ului de cancer cervical potrivit recomandărilor naționale. Vaccinul oferă protecție împotriva majorității (71-90%), dar nu a tuturor tipurilor de HPV care cauzează cancer. Programele de screening a cancerului cervical, cum ar fi frotiul Papanicolaou sau inspectarea vizuală a colului uterin (colposcopia) pot depista precoce leziunile cauzate de tipurile rămase, ce va permite soluționarea acestora până să devină canceroase. De asemenea, vaccinul nu va proteja femeile împotriva tulpinilor cu care au fost deja infectate până la vaccinare.

Vizionați video „Cum acționează vaccinul contra HPV”

Colonoscopia este cea mai utilă investigaţie pentru evaluarea patologiei colorectale. În acest context, pentru a putea vizualiza în întregime mucoasa colonică este necesară o foarte bună curăţire a interiorului intestinului. O bună pregătire poate reduce timpul investigaţiei si creste confortul pacientului pe durata examinării.

O pregătire insuficienta prelungeşte mult timpul de invstigatie (uneori peste 30 min cu blocarea sălii de colonoscopie si creşterea timpului de asteptare pentru ceilalti pacienti) solicitand un efort de atentie deosebit din partea medicului endoscopist in conditiile in care creste riscul neobservarii unor leziuni grave ce pot afecta sever managementul diagnostic si terapeutic al pacientului. Pregătirea pentru colonoscopie presupune următoarele etape :

Dieta
Alimente recomandate :

• Conservate: pere, piersici, mandarine, ananas. Proaspete: banane, caise, avocado, mere, mango, grapefruit, mandarine, portocale, cireşe. Atenţie! Se îndepărtează coaja si sâmburii;
• Legume fierte: sparanghel, fasole verde, ciuperci, cartofi, rosii fără seminţe sau coajă.Legume crude: andive, rosii.Suc de legume. Atenţie! Se îndepărtează coaja si sâmburii;
• Produse pe bază de făină albă, fără seminţe :Pâine albă, biscuiţi, orez alb, paste, cuscus, crutoane, cereale rafinate;
• Lactate: Lapte, smântână, iaurt, brânză (în funcţie de toleranţa la lactoză);

Alimente de evitat :

• Toate fructele uscate sau confiate. Fructele bace: zmeură, capsune, mure, fragi. Merele si perele cu coajă, prunele, nectarinele, kiwi, struguri.
• Brocolli, varză, varză de Bruxelles, nap, porumb, ţelină, castraveţi, laptuci, cartofi, ridichi, spanac. Leguminoase: mazăre, linte.
• Produse pe bază de făină integrală, sau care conţin nuci, seminţe sau fructe uscate. Pâine integrală sau multicereale, orez brun, ovăz, tărâţe.
• Iaurt cu fructe si cereale.

Cu 3 zile anterior colonoscopiei se recomandă excluderea din dietă a alimentelor cu fibre precum si a medicamentelor pe baza de fier sau bismut. În ziua precendentă colonoscopiei se recomandă ca ultima masă solidă (alimente fără fibre carne, brânză, iaurt, ouă, îngheţată, paste) să fie servită dimineaţa la ora 8. Ulterior se vor consuma, in orice cantitate, pentru a evita deshidratarea, doar lichide clare: apă plată/minerală, suc de lămâie fără pulpă si fără coloranţi rosu, violet, albastru, supă strecurată, zeamă de compot, ceai. Nu se va consuma, dupa ora diminetii, lapte sau produse lactate.

Pregătirea şi administrarea solutiilor purgative

Eliminarea reziduurilor de materii fecale din intestinul gros se obţine prin consumul unei soluţii purgative pe care o veţi prepara si administra după instrucţiunile continute in regimurile de mai jos:

• REGIMUL A : Fortrans - Pregătirea se face cu 4 plicuri de Fortrans, fiecare plic dizolvat într-un litru de apă. Există 2 scheme de pregătire:
  • Regimul A1 - fie beţi toate cele 4 plicuri în dupăamiaza dinaintea colonoscopiei (între orele 15-19, câte o cană de 200-250ml la fiecare 10-15 minute)
  • Regimul A2 - fie beţi 2 plicuri la ora 16 în ziua precedentă colonoscopiei si 2 plicuri la ora 4 în dimineaţa zilei colonoscopiei (acest regim fracţionat realizează o pregătire mai bună)
  După pregătirea soluţiei prin dizolvarea plicurilor în apă, agitaţi periodic sticlele înainte de a bea. Pentru a atenua gustul se poate adăuga zeamă de lămâie peste soluţia preparată. Dacă apare senzatie de greaţă în timpul consumării soluţiei de Fortrans, puteţi face o pauză de 15-30 minute si apoi reluaţi pregătirea. Clismele evacuatorii nu sunt recomandate de rutină.
• REGIMUL B : Picoprep
  Sunt necesare 2 plicuri. Soluţia de Picoprep are gust de oranjadă. Se dizolvă fiecare plic în 250ml de apă şi se consumă un plic la ora 14 şi un plic la ora 20 în ziua precedentă colonoscopiei. În acest interval trebuie să beţi câte 1-2 căni de apă (sau alte lichide clare ceai, suc, zeamă de compot) în fiecare oră. La pacienţii constipaţi se administreaza 3 cp de Bisacodil (Dulcolax) la ora 13
• REGIMUL C : Endofalk
  Pregătirea se face cu 8 plicuri de Endofalk, fiecare 2 plicuri dizolvându-se într-un litru de apă. Se obţin astfel 4 litri de soluţie purgativă, care se consumă în acelaşi mod ca soluţia de Fortrans.
• REGIMUL D : Dulcolax
  Se administreaza 6 cp /zi de Dulcolax timp de 2 zile anterior colonoscopiei urmand un regim lichidian cu cel putin 2 l lichide clare pe zi si ultima masa solida, fara fibre, in dimineata inceperii regimului de pregatire. Este recomandat pacienţilor vârstnici, cu probleme cardiace, renale sau hepatice severe.Clisme evacuatorii dimineata si seara.

Pregătirea trebuie terminată cu minim 5 ore înaintea examinării propriu-zise. Obiectivul pregătirii este eliminarea de scaune apoase, limpezi.

Consumând aceste soluţii purgative veţi avea multiple scaune diareice, ultimele apoase, care pot determina iritaţie la nivel anal. Pentru prevenirea acestei iritaţii locale se recomandă băi cu apă călduţă după fiecare scaun, folosirea de şerveţele umede pentru toaleta locală sau chiar unguente anti-iritative (ex. Bepanthene).

Instrucţiuni privind medicaţia

Medicaţia cardiologică nu va fi intrerupta si va fi administrată conform indicaţiilor medicului dvs curant, cu o cantitate mică de apă. Pacientul va preciza medicului gastroenterolog/endoscopist medicaţia antiagregantă (Aspirină/Aspenter, Clopidogrel/Plavix) sau anticoagulantă (Sintrom, Trombostop), urmând a stabili împreună cu medicul cardiolog necesitatea ajustării dozelor.

Pacientul diabetic (aflat in tratament cu ADO sau insulina) trebuie sa fie avizat ca lipsa aportului alimentar din timpul pregatirii pentru colonoscopie, necesita ajustarea dozelor/oprirea temporara a medicatiei antibiabetice pentru evitarea hipoglicemiei.

Reacţii adverse ale pregatirii pentru colonoscopie

Frecvent se intalnesc o serie de efecte adverse usoare precum: greata, balonarile abdominale si borborismele. Toate aceste nu impun intreruprea pregatirii daca sunt tolerate de catre pacient.
Efecte adverse mai severe si mai rare sunt legate de deshidratare ( ceea ce impune consumul generos de lichide clare) si constau in cefalee, vertij, lipotimie. Aparitia lor impune consultarea de urgenta a medicului currant.
În timpul colonoscopiei se va insufla aer pentru destinderea pereţilor colonului, ceea ce poate crea o senzaţie de disconfort, balonare şi crampe.
În cazul folosirii sedării pe durata colonoscopiei nu este indicat în ziua respectivă să conduceţi maşina, să semnaţi acte sau să luaţi decizii financiare/legale.

Ecografia medicală (ultrasonografia) este o metodă imagistică medicală de diagnostic bazată pe ultrasunete, folosită pentru a vizualiza diferite structuri (ca mușchi, tendoane, organe interne). Ecografia permite deteminarea dimensiunilor, evaluarea structurii interne a organelor și evidențierea unor leziuni, pe baza imaginilor obținute în timp real, frecvențele folosite în scop diagnostic fiind între 2 și 18 Mhz. Ultrasunetele sunt unde sonore cu frecvența mai mare decât limita superioară a auzului uman (>20 kHertzi) care pot penetra un mediu și pot fi folosite pentru a măsura caracteristicile undei reflectate, oferind detalii structurale interne ale mediului respectiv, sau pentru a administra energie în mod țintit pe diferite organe și țesuturi.

Ecografia este folosită de mai bine de 50 de ani și a devenit una dintre cele mai larg utilizate unelte diagnostice în medicina modernă. Din punct de vedere tehnologic este ieftină și portabilă, prin comparație cu alte metode imagistice precum tomografia computerizată sau rezonanța magnetică nucleară. Ecografia este și o metodă sigură deoarece nu utilizează radiații ionizante mutagene, care pot duce la rupturi cromozomiale și favoriza apariția cancerului.

Ecografia (ultrasonografia) este una din cele mai des efectuate investigaţii imagistice. Astfel aceasta:
Nu se utilizează raze „X” (Roentgen), nu produce nici un efect secundar;
Nu este invazivă;
Poate fi efectuată repetat la necesitate, nu are restricţii în utilizare.

Examenul ecografic este informativ pentru examinarea:
Glandei tiroide;
Glandelor mamare;
Organelor abdominale (ficat, vezica biliară, pancreas, rinichi, splina);
Organelor bazinului mic (vezica urinară, prostata, uterul, ovarele);
Testiculelor şi organelor scrotului;
Ţesuturilor moi şi limfonodulilor;
Sarcinii

Pentru îmbunătăţirea vizualizării organelor, este necesară o pregătire prealabilă a pacientului. În dependenţă de organele investigate pregătirea este diferită.

Ecografia organelor abdominale
(ficat, vezica biliară, pancreas, splina, rinichi): În ziua precedentă se vor exclude alimentele care fermentează şi băuturile carbogăzoase (fructe, lactate, boboase, varza). Cina este necesar să fie uşoară. În caz de meteorism se vor administra preparate antiflatulente (espumizan, festal, mezim forte etc.) Investigaţia se efectuează pe nemîncate.

Ecografia organelor bazinului mic
mic (vezica urinară, uterul, prostata): Examinarea se efectuează cu vezica urinară plină. Pacientul va fi instruit să consume 500-1000 ml de apă plată în decurs de 30 minute cu 1 oră înainte şi să nu urineze cu 2 ore înaintea examinării (astfel încât vezica urinară să fie plină).

Ecografia în sarcină
I trimestru (pînă la termenul « 7 săpt.) se recomandă ca vezica urinară să fie plină. II III trimestru nu este necesară vezica urinară plină.

Ecografia endovaginală (uter ovare)
Se efectuează cu acordul pacientului (se efectuează cu ajutorul unei sonde ecografice care se introduce în vagin), permite examinarea organelor genitale interne şi a unei sarcini incipiente. E necesar eliberarea vezicii urinare.

Ecografia transrectală
Înainte de investigaţie se efectuează o clismă evacuatorie. E necesară vezica urinară plină. Se efectuează cu acordul pacientului (e realizată prin introducerea sondei ecografice în rect), metoda permite o examinare detailată a prostatei şi vez. seminale.

Ecografia glandei tiroide, glandelor mamare, testiculelor şi organelor scrotului, ţesuturilor moi şi limfonodulilor
nu necesită o pregătire prealabilă. Examinarea glandelor mamare se recomandă de efectuat la a 7-12 zi a ciclului menstrual

Pentru efectuarea investigaţiilor cavităţii abdominale în regim Doppler color şi pulsativ (sistemul portal, arterele renale, aorta abdominală şi vena cavă inferior) e necesară aceeaşi pregătire ca pentru examinarea organelor cavităţii abdominale fără Doppler.În cazul depistării unei patologii se recomandă control repetat pentru dinamică.

Cât durează o investigaţie Ecografică?
În mod normal o investigaţie ecografică se desfăşoară pe parcursul a 20 de minute.
Pacientul va trebui să stea culcat pe masa de consultaţie - de regulă întins pe spate.
În vederea efectuării investigaţiei ecografice, pe zona de interes a corpului pacientului va fi aplicat un gel cu rol de a permite propagarea undelor ultrasonice între sonda de investigaţie a aparatului şi corpul uman.
Prin baleierea cu ajutorul unei sonde (transductor) ultrasonografice se vor obţine imagini ale organelor interne care vor fi apoi preluate şi interpretate de un sistem de calcul performant, în timp real (imediat).

Contraindicaţii :
Examenul ecografic nu are contraindicaţii şi este recomandabil să fie executat de cel puţin una sau două ori pe an. Dar există şi cîteva metode ecografice care au contraindicaţii:
Examenul ecografic al prostatei transrectal prin metoda TRUS: Efectuarea investigaţiei e imposibilă în proces de aderenţă pronunţat şi ocluzie intestinală, hemoroizi, fisuri anale.
Examinarea ecografică endovaginală: nu e de dorit efectuarea investigaţiei în caz de iminenţă de avort.

Gastroscopia se efectuează doar pe stomacul gol, de aceea este indicat, cu o zi înainte de analiză, să aveţi un regim alimentar uşor.

Ultima masă trebuie servită de către pacient cu 8 ore înaintea procedurii, pentru ca, în timpul examinării, stomacul să nu prezinte resturi alimentare, acestea diminuând calitatea explorării şi sporind riscul de aspiraţie în căile aeriene pentru pacient.

Se poate ingera însă orice cantitate de lichide limpezi (apă, apă minerală, ceai, zeamă limpede de compot) până la 4 ore înaintea explorării.

Dacă explorarea se efectuează după ora 14.00, pacientul poate să mănânce până la ora 7.30, un mic dejun cu volum redus, fără grăsimi şi carne (pâine, brânză de vaci, lapte, caşcaval, produse de patiserie, ou). Nu consumaţi gumă de mestecat şi evitaţi fumatul în ziua examinării.

În ziua examinării nu trebuie să fie luate medicamente antiacide sau citoprotectoare (sucralfat). Aceste medicamente pot produce dificultăţi medicului în vizualizarea tubului digestiv superior.

Dacă pacientul ia medicamente pentru o afecţiune cronică, în special pentru boli cardiace, atunci acesta trebuie să se informeze, în momentul în care face programarea, dacă trebuie să întrerupă procedură.

În cazul pacienţilor diabetici, care urmează tratament cu insulina, absenta unei mese poate însemna ca unele doze de insulin trebuie “sărite” sau micşorate. Acest aspect trebuie discutat cu medicul diabetolog sau endoscopist în momentul în care se face programarea. În plus, medicul trebuie informat daca pacientul are o boală valvulară cardiacă, o proteză valvulară metalică sau biologică ori o proteză aortică.

În timpul examinării, pe lângă verificarea stării de sănătate a organelor sistemului digestiv, medicul vă poate lua probe de ţesut de pe mucoasa stomacului pentru a determina H.Pylori şi pentru examenul morphologic, dacă este indicat în biletul de trimitere.

Dacă se realizează prelevarea de ţesuturi sau sunt îndepărtaţi polipi, poate apărea o hemoragie. De cele mai multe ori aceasta încetează de la sine, fără un tratament specific. Pentru reducerea riscului de producere a hemoragiei cu câteva zile înainte de endoscopie trebuie evitate mai ales aspirina, dar si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene. Dacă pacientul urmează un tratament cu anticoagulante, medicul va recomanda oprirea temporară a acestuia înaintea examinării.

Confundabilă la prima vedere cu rubeola, rujeola este mult mai gravă decât sora ei mai mică. Rujeola poate duce la complicații periculoase. Denumirea “pojar”, cu care e cunoscută la noi, este descriptivă pentru principalele simptome: febră foarte înaltă, de până la 40,5 grade Celsius, și erupția ca para focului.

La fel ca mai toate bolile copilăriei, rujeola are o origine virală. Virusul care provoacă rujeola este unul de tip ARN, strâns înrudit cu virusurile pestei bovine și al răpciugii canine. Acesta poartă numele de virus rujeolic și face parte din genul Morbillivirus, familia Paramyxoviridae, din care se trag și virusul urlian (care determină oreionul), cel sincițial respirator (cauză a majorității infecțiilor respiratorii servere) și virusurile parainfluenzae (responsabile de apariția răcelilor).

Cum se răspândește rujeola?

Rujeola se răspândește pe aceleași căi clasice și anume prin intermediul picăturilor de salivă și a secrețiilor nazale pe care persoana infectată le împrăștie în jur în timpul tusei, strănutului, râsului sau vorbirii. Transmiterea indirectă, adică prin contactul cu diferite obiecte contaminate (jucării, mobilier etc.) este rară în cazul rujeolei, însă nu imposibilă. O veste bună în legătură cu virusul rujeolic este că acesta are un timp scurt de supraviețuire (mai puțin de 2 ore) în aer sau pe suprafețe, precum și o sensibilitate deosebită la solvenți organici (soluții de curățare), căldură și ultraviolete. În schimb, rezistă foarte bine la frig (poate fi conservat ani de zile la -70 grade C). Din aceste motive, virusul este mult mai activ în lunile reci și cu soare puțin. Cu toate acestea, au fost ani în care cele mai cazuri de rujeolă s-au înregistrat în a doua jumătate a primăverii (aprilie-mai).

Rujeola este extrem contagioasă

Intrarea în contact cu virusul rujeolic duce aproape automat la îmbolnăvire (probabilitatea este de peste 95%, unii specialiști urcând-o spre pragul de 100%). Acest “succes” se datorează mai ales celor 2-4 zile de contagiozitate de dinaintea apariției simptomelor, în care gazda virusului îl distribuie fără ca cineva să bănuiască.

Celelalte 5-7 zile de după apariția erupției au o contribuție mai mică la acest copitol, bolnavul fiind, de regulă, izolat la domiciliu în această perioadă. În ceea ce privește grupul de vârstă cel mai frecvent afectat, ei bine, înainte de introducerea vaccinării antirujeolă la scară națională, acesta era format de copii de până în 8-9 ani, cu vârf de incidență între 2 și 5 ani. Acum situația este în schimbare și mai susceptibili de a dezvolta boala par adulții, ca urmare a “epuizării” anticorpilor induși prin vaccinare (mai ales dacă aceasta s-a făcut cu virus mort).

Cum se manifestă rujeola?

Perioada de incubație (intervalul de timp scurs între momentul infectării și momentul apariției primelor simptome) durează între 7 și 18 zile. În general, debutul bolii este brusc și virulent, cu febră ce poate depăși uneori 39 C, la care se adăugă indispoziția, inapentența, durerile de cap, iar la scurt timp și semnele unei infecții respiratorii, incluzând:

secreții nazale apoase, strănut;
lăcrimarea abundentă, înroșirea ochilor;
intoleranță la lumină și umflarea pleoapelor;
dureri de gât, răgușeală;
înroșirea și umflarea amigdalelor;
tuse uscată, supărătoare sau, dimpotrivă productive

Rujeola – A doua fază a bolii începe după 24-48 de ore de la apariția febrei și e caracterizată de:

înroșirea intensă a mucoasei bucale, însoțită de mici pete/puncte sângerande (pichete) care fac foarte dificilă alimentarea; această congestie poate afecta întreg tubul digestiv, cauzând vărsături și/sau diaree, iar în unele cazuri chiar și mucoasa genitală (provocând usturimi la urinare);
limba încărcată, cu depozite albicioase și cu marginile roșii;
intoleranță la lumină și umflarea pleoapelor;
inflamarea ganglionilor, în special a celor de sub bărbie și a celor situați de o parte și de alta a gâtului;
semnul Koplik, considerat tipic pentru rujeolă: mici pete albicioase având un centru gri-albăstrui, care apar pe mucoasa obrajilor, în dreptul molarilor;
persistența febrei, cu apariția riscului de convulsii febrile.

Rujeola – în a treia fază a bolii

accentuarea febrei (39-40,5 C) și a semnelor generale chiar înainte de declanșarea erupției cutanate, după care temperatura scade ușor, ajungând în 2-3 zile la valori normale;
apariția erupției, reprezentând pete de diferite dimensiuni (mici, cât gămălia unui ac sau mai mari până la 1-3 cm), de culoare roz/roșu, neregulate, ușor ieșite în relief, catifelate la palpare, care dispar la apăsare și au tendința să se unească între ele;
petele apar de obicei în timpul nopții, mai întâi în spatele urechilor, apoi pe față (în prima zi), pe gât (a doua zi), urmând ca în 2-3 zile să se întindă pe tot corpul; în momentul în care erupția cuprinde membrele, încep să pălească petele de la nivelul feței, ele retrăgându-se în ordinea în care au apărut;
erupția durează 3-5 zile și poate fi însoțită de o ușoară mâncărime; după dispariție, pielea poate căpăta o tentă maronie, care se atenuează treptat;

Rujeola la vaccinaţi

Rujeola la vaccinaţi la care nu s-au produs anticorpi evoluează tipic. Copiii cu imunitate postvaccinală diminuată în caz de contaminare fac forme atipice, uşoare.

Rujeola la sugari

Până la 6 luni prezintă aspecte atipice ca in rujeola mitigată, în contextul unei imunităţi pasive transmise transplacentar. Nou-născuţii din mame neimune fac forme tipice de rujeolă. Frecvent evoluează cu complicaţii bacteriene severe şi cu o letalitate sporită.

Rujeola la gravide

La gravide neimune rujeola evoluează tipic. În primul trimestru de sarcină există risc de:
avort spontan;
naştere prematură embriopatii congenitale;

Tratament

Bolnavii cu rujeola de obicei se tratează la domiciliu. Se spitalizează copiii cu forme severe, complicaţii, din familii material neasigurate, sugarii, copii din colectivităţi închise. La etapa actuală în Republica Moldova în conformitate cu Programul Naţional de eliminare a rujeolei, spitalizarea tuturor cazurilor suspecte de rujeolă este obligatorie.

Profilaxie

Vaccinarea impotriva rujeolei este o metoda eficienta de prevenire a bolii. Imunizarea antirujeolică constituie elementul de bază în profilaxia acestei maladii. În Rupublica Moldova vaccinarea se efectuează cu trei doze de vaccin viu atenuat combinat - ROR (rubeola, oreion, rujeola) la vârsta de 12 luni, 6 - 7 şi 16 ani. Pentru eliminarea rujeolei se impune realizarea unui nivel major de imunitate colectivă, prin vaccinarea la cel puţin 95% din receptivi. Astfel se poate întrerupe transmiterea naturală a virusului rujeolic.

Ce este vaccinarea?

Vaccinarea este o modalitate de a ne apăra copii împotriva unor boli. Odată vaccinat, organismul este mai pregătit pentru a lupta împotriva multor boli.

De ce avem nevoie de vaccinare?

Organismul nostru posedă un sistem natural de apărare împotriva infecțiilor, care se numește sistemul imun, care produce anumite substanțe, care luptă împotriva bolilor și infecțiilor. Dar, nu întotdeauna organismul face față bolilor și este de nevoie să-l ajutăm. Vaccinarea face posibilă aceasta luptă și este metoda cea mai sigură și cea mai eficientă de protejare a copiilor împotriva unor boli extrem de severe.

Cum se face vaccinarea?

Copilului dumneavoastră i se face o injecție în coapsă, sau în partea superioară a brațului. Unele vaccinuri se pot administra pe cale orală (un lichid pe care-l înghite).

Cum acționează vaccinurile?

Vaccinurile conțin fragmente mici și inofensive de bacterii sau virusuri, care determină boala respectivă. Vaccinurile sunt prelucrate, astfel încât să nu producă boala, ci prin acțiunea lor să stimuleze organismul să producă anticorpi.

De ce trebuie să ne mai vaccinăm, dacă boala a dispărut la noi în țară?

Bolile sunt prezente încă în multe țări, unde nu toți copii sunt vaccinați și călătorind în străinătatea, există riscul de infectare cu aceste boli. Unele bacterii și virusuri circulă în mediu înconjurător și dacă nu imunizăm copiii, există riscul de a apărea noi cazuri sau chiar epidemii.

Cum putem ști dacă vaccinarea este sigură?

Înainte de a fi folosit pe scară largă vaccinurile sunt supuse unui șir de testări. Este recomandat pentru utilizare doar după ce și-a demonstrat inofensivitatea și siguranța. Sunt puse pe piață numai vaccinuri verificate și sigure.

Ce se va întâmpla dacă copiii nu primesc vaccinurile la vârsta indicată?

Vaccinurile vor avea acelaşi efect. Nu este niciodată prea târziu să-i vaccinaţi. Este necesar ca copiii să fie vaccinaţi cât mai aproape de vârsta indicată în calendarul naţional de vaccinări. Dacă copilul „întârzie” cu vaccinarea, medicul va stabili o schemă individuală pentru el. Dacă din anumite motive, s-a făcut o pauză în vaccinarea cu un anumit vaccin, nu este nevoie să se înceapă schema de la început, se continuă imunizarea în conformitate cu calendarul.

Este necesar să administrez medicamente în scop de pregătire a copilului pentru vaccinarea?

În corespundere cu recomandările, copilul sănătos nu necesită administrarea de preparate medicamentoase în scop de pregătire specială pentru vaccinare. În cazul în care copilul suferă de anumite boli concomitente, recomandările în vederea necesităţii de pregătire a copilului sunt eliberate de medicul specialist, la care copilul se află la evidenţa.

Ce reacții nedorite pot să apară după vaccinare?

Efectele adverse ale vaccinurilor sunt în general minore, dacă apar în cele din urma, acestea pot cuprinde:
Roşeaţă, uşoară, umflătură sau durere în zona în care s-a injectat vaccinul.
Mărirea în dimensiuni a ganglionilor limfatici regionali.
Temperatură ridicată a corpului.
Plâns de lungă durată, pierderea poftei de mâncare la unii copii.
Erupţie cutanată în zilele 7-14 după imunizarea cu ROR.
Informaţii mai detaliate puteţi obţine la medicul de familie

Cum ne dăm seamă dacă a apărut febra?

Febra este un simptom foarte des întâlnit la copii după administrarea vaccinului și este bine să știți cum să procedați. Dacă copilul are o temperatură de peste 37, 5 °C după vaccinare, atunci solicitați ajutorul medicului.

Există motive pentru care copilul meu nu ar trebui imunizat?

Sunt foarte puţine situaţii în care copiii nu ar trebui imunizaţi. Atunci când mergeţi cu copilul la medic pentru vaccinare, informaţi medical, dacă copilul:
are febră ridicată;
prezintă o alergie severă la componentele vaccinului (în cazul vaccinului ROR, alergie la neomicină sau gelatină).

Accesare pagină

Accesare pagină

Accesare pagină

Accesare pagină

Accesare pagină

Accesare pagină