În fiecare an, la 31 mai, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și partenerii mondiali celebrează Ziua Mondială fără tutun. Campania anuală este o oportunitate de a crește gradul de conștientizare cu privire la efectele nocive și mortale ale consumului de tutun , la expunerea la fumul pasiv și de a descuraja folosirea tutunului sub orice formă.

Tema pentru campania din anul curent este "tutunul și sănătatea plămânilor". Campania va crește gradul de conștientizare privind:

  • Impactul negativ pe care îl are tutunul asupra sănătății pulmonare a oamenilor, de la cancer la bolile respiratorii cornice;
  • Rolul fundamental al plămânilor pentru sănătatea și bunăstarea tuturor oamenilor.

Campania servește și ca apel la acțiune, care pledează pentru politici eficiente de reducere a consumului de tutun și implicarea părților interesate din mai multe sectoare în lupta pentru controlul tutunului.

Consumul tutunului este un factor important de risc pentru dezvoltarea bolii coronariene, a accidentului vascular cerebral și a bolii vasculare periferice.


În ciuda efectelor nocive ale stării de sănătate a tutunului și a disponibilității soluțiilor de reducere a deceselor și bolilor asociate, cunoașterea în rândul publicului larg a faptului că tutunul este una dintre cauzele principale ale BCV este scăzută. Necesitatea conştientizării în rîndul unor tot mai largi categorii de populaţie, a consecinţelor dezastruoase pe care le generează fumatul, face ca problema să devină o reală prioritate de sănătate publică.


În prezent nu mai există nici un dubiu asupra faptului că afecţiuni foarte grave care constituie în momentul de faţă importante cauze de morbiditate în lume, sunt legate - unele excusiv de altele în măsură - de abuzul de tutun. Statistici diferite ca şi cele din ţara noastră demonstrează legătura strânsă între tutun, creşterea morbidităţii şi diminuarea speranţei de viaţă. Există o relaţie directă între gradul tabagismului şi mortalitatea fumătorului care depăşesc cu 30 - 80% pe cea a nefumătorilor.

Consecintele consumului de tutun

Fumatul este unul din factorii principali de risc major şi agent cauzal la cel puţin şase boli cronice devastatoare: boli cardiace, cancer, boli cerebrovasculare, diabetul zaharat, boli pulmonare distructive cronice şi ateroscleroza etc. Consumatorii de tutun au un risc de 2,3 ori mai mare de a face tuberculoză pulmonară decît nefumătorii. Utilizarea tutunului este cauza a peste 50% de tumori maligne, dintre care 90% este cancerul pulmonar, pentru 80% de bronşite enfizemice cronice (care exacerbează simptomele asmatice). Pentru mai mult de o jumătate de boli cardiovasculare (ex. atacul de cord, aterosleroza) şi bolile cerebrovasculare.

Efectele negative pe termen scurt în urma inspirării fumului de ţigară sunt: creşterea ritmului inimii, creşterea tensiunii arteriale, lezarea mucoaselor cavităţii bucale, îngălbenirea dinţilor, eritarea naso-faringelui şi a laringelui, apariţia tusei, scăderea rezistenţei la infecţii respiratorii a organismului, iritarea ochilor.

Pe termen lung, efectele negative sunt mult mai grave: apare sindromul respirator al fumătorului cu tuse, expectoraţie, respiraţie greoaie dureri toracice; bronhopneumopatii, bronşite cronice, boli cardiovasculare, boli digestive, cancer al cavitaţii bucale, al esofagului, laringelui, vezicii urinare; cancer pulmonar şi alte forme de cancer, etc.

Legătura dintre fumat şi cancer este demonstrată indiscutabil. Dacă anual mor în lume de cancer 5 - 6 milioane de oameni, un sfert din aceste decese au drept cauză fumatul. În afară de substanţele conţinute în tutun cu efect cancerogen prin ele însele (gudron etc.), altele favorizează dezvoltarea cancerului şi sunt cancerogene. Acţiunea lor nocivă se execrcită atât la nivelul văilor aero-digestive, cît şi asupra organismului în general. Fumatul este implicat în numeroase localizări ale cancerului: bronho-pulmonar, buze, limbă, orofaringe, laringe, esofag, stomac, vezică urinară .

Evident că pot interveni şi alţi factori cancerogeni, dar un lucru este demonstrat şi anume faptul că frecventa cancerului pulmonar este proporţională în toate ţările cu consumul de ţigarete. Relaţia este aşa de evidentă încît 90% dintre marii fumători, de peste 40 de ţigări pe zi, fac cancer pulmonar. În timp ce cu două decenii în urmă cancerul pulmonar ocupa locul opt în rândul localizărilor de cancer în general, în momentul de faţă el se situează pe locurile 1 - 2 şi tinde spre ocuparea locului întîi.

În afara cancerului bronho-pulmonar primul ca frecvenţă la fumătorii înveteraţi, numeroase studii au dovedit o relaţie directă între fumat şi frecvenţa cancerului care atinge organe mai îndepărtate de contactul cu atmosfera poluată de tutun. Astfel riscul de a face cancer al vezicii urinare este de două ori mai mare la fumători decât la nefumători, pentru cancerul esofagului de 5 ori, pentru cancerul cavităţii bucale şi al faringelui de 6 ori, iar pentru cancerul laringelui de 10 ori.

Tutunul este de asemenea implicat în apariţia bolilor respiratorii acute şi a bronhopneumopatiilor cronice obstructive. Bolile respiratorii acute, traheitele, bronşitele, pneumoniile sunt de 2,2 ori mai frecvente la fumători decît la nefumători. Bronşita cronică se întîlneşte la 8% dintre nefumători faţă de 27% la fumătorii cu un consum pînă la 10 g tutun pe zi, 40% la fumătorii ce consumă 12 - 24 g pe zi şi 50% din fumătorii ce consumă peste 25 g tutun pe zi.

Fumul de tutun provoacă o hipersecreţie a mucoasei bronşice şi consecutiv o cilio - toxicitate care împiedică drenajul secreţiilor bronşice acumulate. Îndepărtarea particulelor depuse în căile aeriene se face în mod diferit la fumători faţă de nefumători. La nefumători, îndepărtarea începe imediat după inhalare. Ea este rapidă pentru toate particulele depuse pe căile aeriene mai largi şi mai centrale, apoi mai lentă pentru particulele depuse pe căile aeriene mici şi periferice, astfel încât nu se mai observă nici o retenţie. La fumători, fenomenele de epuraţie sunt întârziate şi prelungite având loc un stocaj anormal al particulelor străine în căile respiratorii.

Alături de cilio - toxicitatea tutunului există şi toxicitate celulară directă în sensul unei inhibiţii a activităţii celuleor care intervin în mecanismele de epurare bacteriană. Este de menţionat de asemenea fenomenele de sensibilizare la tutun puse în evidenţă la unii astmatici.

Evoluţia bronşitei cronice obstructive în cazul în care nu se abandonează fumatul duce la îngustarea căilor respiratorii, la tulburări ventilatorii progresive, la insuficienţa respiratorie gravă incompatibilă cu cel mai mic efort şi în final la dependenţă socială şi la pierderea vieţii.

Fumatul este implicat şi în apariţia numeroaselor boli cardiovasculare. Desigur că el nu este factorul exclusiv dar este una din cauzele importante alături de modul de alimentaţie, sedentarism, stresul nervos, hiperlipoproteinemia, hipertensiunea arterială etc. Fumatul antrenează o constricţie vasculară şi o reducere a temperaturii cutanate cu 0,5 - 3 grade la nivelul extremităţilor.

Sunt considerate de asemenea ca efecte secundare ale fumatului: modificările turbidităţii plasmatice, concentraţia de colesterol şi beta lipoproteine, obezivitatea şi agregarea trombocitelor. Tabagismul este cauza majoră a cardiopatiei ischemice. Riscul fumătorilor de a muri de cardiopatie coronariană este de două ori mai mare decât la nefumători.

Implicaţiile fumatului în evoluţia coronaropatiilor şi arteriopatiilor s-ar datora acţiunii directe asupra celulelor ganglionare ale sistemului nervos vegetativ şi efectului imediat al nicotinei asupra suprarenalelor şi hipofizei. Printre alte boli cardiovasculare în care este incriminat fumatul amintim hipertensiunea arterială şi arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare care duce la gangrene, amputaţii etc. S-a constatat, că 95% din arteritiei ar fi mari fumători şi că 11,4% din amputaţiile efectuate la arteritici ar fi putut fi evitate dacă s-ar fi abandonat tutunul.

Consecinţele nefaste ale fumatului se înregistrează şi la nivelul aparatului digestiv. Astfel, ulcerul gastroduodenal este de două ori mai fecvent la fumători faţă de nefumători. Durerea ulceroasă este mai intensă şi mai durabilă la fumători, iar complicaţiile ulcerului sunt mai frecvent la aceştea. Principalul mecanism în inducerea ulcerului la fumători ar fi inhibiţia secreţiei pancreatice alcaline care tamponează aciditatea conţinutului gastric ajuns în duoden. Agentul care produce această inhibiţie se presupune a fi nicotina.

Fumul de tutun reduce capacitatea de apărare a organismului, riscul fumătorului de a contracta afecţiuni mai multe şi cu evoluţie mai severă fiind mult mai mare. Printre multiplele efecte toxice ale tutunului este şi acela al afectării sistemului imun, ducând la scăderea producerii de anticorpi. Nivelul redus al imunoglobulinelor la fumători poate fi un factor care contribuie la infecţiile respiratorii cronice mai frecvente şi mai severe la aceştia.

Fumatul dăunează gravidităţii şi noului născut, produce avorturi, malformaţii, naşteri de copii morţi, distrofici cu habdicap psihic şi fizic. Complicaţii ale naşterii, ruptura prematură a membranelor, placenta praevia, pielonefrita, sunt mai frecvente la gravidele fumătoare.

La femeile gravide sau care alăptează, la numai 5 minute după terminarea fumatului, produşii toxici din tutun se regăsesc în glandele mamare făcând ca sugarul să sufere consecinţele ţigării. Când părinţii fumează în prezenţa copiilor, nicotina apare în urina acestora tot după cateva minute. S-a observat că aprinderea unei ţigări de către o persoană din ambianţa unui nou născut poate determina refuzul mâncării al acestora întrucât ficatul lor incomplet dezvoltat nu poate anihila efectul nicotinei.

Se atestă ca consecinţă şi alte boli legate de fumat cum ar fi cele ale sistemului nervos (congestiile cerebrale sunt de două ori mai frecvente la fumători) cele endocrine precum şi scăderea acuităţii vizuale şi auditive. În afara complicaţiilor multiple şi grave, consecinţe ale fumatului la consumatorii de ţigări direcţi, fumul de ţigară constituie şi o veritabilă agresiune împotriva întregei colectivităţi. Aşadar, pe lângă fumătorii voluntari există „fumători involuntari", victime inocente ale fumatului. Este vorba de fumatul degajat în cameră de la o ţigară care are concentraţii superioare de substanţe toxice, pe care îl inhalează şi nefumătorii. Întrucât aproximativ 2/3 dintr-o ţigară arde în scrumieră, fumul degajat în cameră reprezintă cea mai mare parte din fumul total al ţigării. Mai mult decât atât, acest curent secundar conţine de 8,1 ori mai mult oxid de carbon, de 2,7 ori mai multă nicotină, de 2,6 ori mai mult fenol. Cât priveşte substanţele cancerogene (metil-naftan, dimetilnitriformină, gudron etc.) acestea sunt în cantitate de 10 - 39 ori mai mare în curentul secundar decât în cel principal.

Alte dovezi ale agresiunii fumului de tutun pentru ambianţa fumătorilor sunt prezenţa nicotinei în urina nefumătorilor din preajma fumătorilor, blocarea a 4 - 7% din hemoglobină sub formă de carboxihemoglobină la persoanele din anturajul imediat al fumătorilor. Ne dăm seama odată în plus cât de dăunătoare este această poluare a aerului prin fum de tutun mai ales cînd este vorba de copii, de vârstnici sau de persoane deja suferinde. Cele menţionate demonstrează clar că viciul fumatului nu mai poate fi considerat o problemă strict personală a fumătorului întrucât ea are implicaţii deosebit de serioase asupra ambianţei, deci a întregii societăţi.

Combaterea tabagismului

Se înregistrează o creştere mai accentuată a numărului fumătorilor din ultimii ani în rândurile femeilor şi tineretului, numărul tinerilor fumători fiind mai mare în rândul celor care provin din familii de fumători. Întrucât flagelul fumatului a luat proporţii îngrijorătoare se pune problema intervenţiei hotărâte pentru combaterea acestuia. Cum tabagismul nu poate fi rezolvat prin mijloace clasice ale medicinii preventive, măsurile trebuie să vizeze obiectivele variate, care ar duce la diminuarea progresivă a fumatului şi implicit a consecinţelor sale nefaste. Informarea cu problemele de sănătate a adulţilor, educaţia sanitară în şcoli, este una din măsurile importante, cu condiţia ca ea să fie dublată de exemplu personal al educatorilor. Medicii de asemenea trebuie să renunţe la fumat şi să fie un exemplu demn de urmat pentru bolnavii lor.

În privinţa educaţiei sanitare se atestă că „terapia în grup" este mai eficientă decât metoda individuală. Toate măsurile educative trebuie să aducă la eviatrea acestei deprinderi sau la abandonarea fumatului de către fumătorii ocazionali sau înveteraţi. Elementul principal este voinţa care trebuie să ducă la renunţarea totală şi definitivă la fumat, indiferent dacă aceasta se face brusc sau prin reducere treptată a numărului de ţigări fumate. Unii cercetători recomandă această metodă întrucît s-a observat că la unii fumători întrreruperea bruscă dă uneori tulburări neplăcute - insomnii, irascibilitate, scăderea poftei de mâncare etc. - motive frecvente de reluare a obiceiului fumatului.

O altă metodă de luptă antitabacică este şi politica preţurilor prin taxarea acestora după gradul de nocivitate. Studiul efectuat a demonstrat faptul, că pretutindeni unde a fost lansată campania contra fumatului, s-a remarcat o diminuare a consumului de ţigarete şi odată cu aceasta scăderea incidenţei consecinţelor grave amintite. În acest sens, pentru susţinerea fumătorilor ca să se lese de fumat se propune:

  1. Organizarea de companii în mass-media în vederea schimbării comportamentului tabagic:
    • Convingerea fumătorului asupra riscului la care se expune;
    • Motivarea pentru sănătate şi renunţarea la fumat.
  2. Implicarea medicilor de familie şi a medicilor specialişti în acţiunele pentru renunţarea la fumat prin:
    • Convorbiri şi indicaţii transmise fumătorului privind avantajele modului sănătos de viaţă;
    • Utilizarea metodelor de profilaxie şi tratament eficient pentru abandonarea fumatului;
    • Promovarea programelor antitabagice adecvate condiţiilor reale în care se aplică.
  3. Extinderea serviciilor de sănătate calitative pentru persoanele cu riscuri grave pentru sănătate şi bolnavi cu boli caracteristice tabagismului.

Pentru prevenirea fumatului ca o parte componentă a politicii de sănătate şi educaţie în stilul sănătos de viaţă în familii şi şcoli este necesar:

  • Ca familia să-şi asume responsabilitatea ce ţine de dezvoltarea multilaterală a copilului şi formarea comportamentelor inofensive pentru sănătate;
  • Scolile să devină zone libere de tutun;
  • Avantajele nefumătorilor să fie stipulate în programele de educaţie sanitară şi în alte strategii şcolare ce contribuie la promovarea sănătăţii;
  • Organizarea unor cluburi de nefumători care să atragă cît mai mulţi tineri pentru o viaţă fără fumat;
  • etc..

Pentru a solicita ajutor în renunțarea la fumat – apelați Linia verde 080010001, (apel gratuit)

Dacă vi s-a încălcat dreptul la un mediu liber de fumul de tutun în locurile publice – apelați Linia verde 080012300, (apel gratuit).